Niște nebuni cu țara-n cerul gurii

Poeții? Niște nebuni cu țara-n cerul gurii
ce caută prin sferele oculte
eroii putreziți sub buza zgurii
ca ei, acum, să poată să mai cânte

o Patrie zdrobită de întuneric,
la care se închină în genunchi
de câte ori un soare sferic
și-înfige razele-n rărunchi

Statuile-i privesc indiferente
tot croșetând mirările din zori,
și trec prin sită păsări transparente
purtate-n ascunzișuri de actori

Dar toate aceste răbufniri de ore
numai poeții le mai pot vedea
surprins de imprudente aurore
privirea Dumnezeu și-o întindea

până-n străfundul sufletului tandru
în care fierb melancolii de jar,
desculț și pur, un veșnic copilandru,
poetul bea din cupa de amar

Și-o sparge aruncând-o-n lună,
pe unde cioburile fac prăpăd,
noroc că-l ia chiar Dumnezeu de mână,
în el se zbate sufletul olog

că are Patria în cerul gurii
și-ar vrea s-o albăstrească mai curând,
dar oștile perfide ale urii
îl rumegă ca pe un fir plăpând

22 februarie 2019