Tu ai făcut de la-nceput parte din mine,
te înarmaseși cu delicatețe,
iar eu am locuit o vreme-n tine
uitând că sunt Domnul Tristețe
Parcă trăiam, iubito, într-un basm
pe care sufletul l-a scris
într-un acces definitiv de astm,
uitând că vei cădea din vis
Liniștea se-ntindea ca o lavă fierbinte,
nicio pasăre nu se zbătea prin aer,
se-îmbătau de iubire cuvinte
uitând că vor pieri definitiv în vaier
Arborii se înălțau din celule
absorbiți de-o prăpastie adâncă,
circulau printre îngeri patrule
uitând că nu-i vreme de nuntă
Numai noi, coborâți din Scriptură,
îngeri și demoni robiți de chemări,
devenisem o privire, o gură,
uitând că murim până-n zori
22 februarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu