Femeia îndrăgostită de nisip

Din viitor se-ntoarce doar ecoul,
trece prin suflet ca o ghilotină,
n-or să găsească nicăieri cavoul
în care doarme raza de lumină

ce-au sfâșiat-o, coborând din mine,
păianjeni negri încrustrați cu zgură,
și pânza ce se țese dinspre tine,
e giulgiul ce se-așterne peste gură

Și niciun sunet n-o să mai străbată
peretele de piatră dat cu var,
și nimeni cu privirea n-o să bată
dincolo de spoiala din altar

Și-am să mă uit la mine cu mirare
și n-am să recunosc același chip
lovit de ploaie la-ntâmplare
și de femeia îndrăgostită de nisip

21 februarie 2019