Mă întrista privirea ta șovăitoare

Mă întrista privirea ta șovăitoare,
îți căutam ochii îndrăgostit,
dar tu îi ascundeai cu disperare
sub mare, sub pietre,-n nisip

Când cobora spre mine, amăgitoare,
din inimă un zid se smulgea,
aerul dintre noi, scurs din soare,
striga uneori, altădată plângea

Privirea agățată de umbre, de zare,
de păsări, de copaci, mă durea,
atunci tristețea copleșitoare
ca un șarpe prin mine curgea


Mă întrista privirea ta șovăitoare,
și te rugam cu glas de îndrăgostit,
să te întorci din depărtare,
că nu mai e în clepsidră nisip

24 februarie 2019