Rămâi așa cum ești, iubito,
rezemată de iluzii ca de-un capăt de pod,
prin stern trec păsări călătoare
strânse de lumină-n năvod
La capătul orizontului, printre spaime,
se aprind rugurile invers,
dezbrăcat de-așteptări, fără haine,
mai am un mileniu prin mine de mers
Rămâi așa cum ești, iubito,
o parte din neîntâmplatul întreg,
rezemat de iluzii pierdute
de tot ce n-a fost, te dezleg
Prin inima îngropată în ierburi
sfâșie ruginitele pluguri,
alungat din ființă aprind
în sufletul morților, ruguri
21 februarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu