Aș fi vrut să-mi stai în brațe
până la sfârșitul lumii și încă o zi,
să te-ncolăcești ca o iederă
peste verbul a fi
Și toate conjugările, dezertările,
amestecându-se-n praful de stele,
vor ucide ninsorile
venite pe urmele mele
Numai tăcerea foșnitoare
va cădea ca o rochie de mireasă
peste nopțile întâmplătoare,
puteai să rămâi, femeie frumoasă,
să-ți întinzi brațele otrăvitoare
de jur-împrejurul trupului meu,
până când vor scoate din mare
șerpii din suflet, un curcubeu...
21 februarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu