Când am plecat de acolo, fir de iarbă plăpând,
am văzut cocorii plângând...
Printre culorile toamnei ucise,
timpul neasemuit de frumos se sfârșise...
Umbra călcase nemilos în picioare
frunzele căzânde din curcubeu,
plângeau în soare
aripile de ceară ale sufletului meu
Undeva, peste munții Carpați
se zbătea-n pulberea inimii, luna;
când și-a ferit privirea
am știut că s-a sfârșit pentru totdeauna
Am plecat spre mine însumi în cămașa de mire
din acel loc unde ipocrizia era numită iubire
”Unele lucruri nu se schimbă niciodată”,
mi-a șoptit îngerul de pe umărul stâng...
Când am plecat de acolo redevenisem amurg...
30-31 ianuarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu