Toți zeii frigului au coborât din stele,
lumina a-nghețat instantaneu,
mai croșetează timpul la undrele
o haină pentru bunul Dumnezeu
De-atâta ger scuipat cu elocință,
copacii nu mai pot nicicum să plângă,
nu mai e loc de vară în ființă
și sufletul nu știe ce-o s-ajungă
Lătrat de câinii parcă scoși din minți,
abia mai pâlpâie sub lampa stinsă,
mă strânge universu-n dinți
și inima se zbate ca și-nvinsă
Fereastra timpului a înghețat de spaimă
la granița înveșmântată-n ger,
desculț și gol, ostracizat din haină,
se-ascunde Dumnezeu în cer...
17 ianuarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu