Trec fluturi de zăpadă prin retină,
din amintiri curg gândurile reci,
cântă deznădejdea în surdină,
ninge cu uitare pe poteci
Viscolul se zbate la fereastră,
omul de zăpadă s-a ascuns,
a luat cu el și iubirea noastră
și nu știm pe unde a ajuns
S-a pierdut magia de odinioară,
sub steaua polară călătorii-s triști,
spaima le întinde băutura-amară,
și schiază-n suflet numai anticriști
De-atâtea stalactite și iluzii,
întâmplări postume se strecoară-n vise,
ninge încontinuu cu confuzii,
viscolește spaima-n paraclise
Trec prin amintire fluturi de zăpadă,
noaptea îmi întinde mâna prin perdea,
nu se-aud ecouri dinspre Intifadă
și ninge cu cioburi în inima mea...
28 ianuarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu