Noi, care-am fost copiii clasei proletare,
mergeam la școală să ajungem oameni mari,
să învățăm să ne înălțăm spre soare,
în noi să locuiască doar stejari
O salutam pe doamna învățătoare
și-i culegeam din grădiniță flori,
noi ne jucam ca mieii prin ninsoare
cu domnii noștri învățători
Respectul ne-a însoțit întreaga viață,
să fim pe lume oameni, n-am uitat;
așa străbați perdelele de ceață,
așa devii un om adevărat
Eram săraci, n-aveam haine de firmă,
smartphonul locuia în gând,
dar viața noastră nu era infirmă
și m-aș întoarce, de-aș putea, oricând
Dar ne-am îmbogățit fără de veste
pe drumul educației corecte,
tot ce vă spun pare-o poveste
ce contravine teoriilor inepte
Că azi sunt pline școlile de fițe,
țoale de firmă pigmentează măști,
reneagă vârsta pură copilițe,
și nu exiști de nu aderi la găști
Profesorii-s pretext pentru miștouri,
îi depășește moda trecătoare,
elevii-s mari experți în apropouri
când trec spășite triste profesoare
Respectul s-a-ngropat în colbul școlii,
istorie e educația primară,
s-a reușit cronicizarea bolii,
trăim absenți în epoca barbară
Noi, care-am fost copiii clasei muncitoare,
mergem la școală să cioplim destine,
redesenăm pe cerul gri un soare
să lumineze școala în ruine...
6 ianuarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu