Nu-mi lăsa nimic, nimicul nu doare,
toate apele, și toți munții,
și chipul tău neasemuit de frumos,
ia-le cu tine când pleci prin ninsoare,
lasă-mi doar viscolul nemilos
Orizontul se întinde-n privirile orbilor
ca un șarpe încolăcind coperta de carte
sub care se ascund umbrele plopilor;
de mine doar umbra ta mă desparte
Doar cerul nostru stă rezemat, iubita,
de frunzișuri, de friguri, de stele;
tu abia respiri, ca-ntr-un poem de Nichita,
între bătăile inimii mele
1 ianuarie 2018/2 ianuarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu