M-am născut pentru a fi liber,
dar am umblat cu lumea întreagă pe umerii mei
Am vrut să-i salvez pe toți de la pieire,
dar nimeni nu voia să se salveze
Inima mi-a fost singura călăuză
între răsăritul și apusul soarelui
De câte ori am încercat să nu mai fiu eu
a lăcrimat dezamăgit și Dumnezeu
Iubirea mea a fost pasiune devastatoare,
probabil am înnebunit de nenumărate ori
întorcându-mă la ziua în care ne-am văzut întâia oară
fără să fi bănuit cât de tare o să doară
Dar am mers mai departe, aparent neînvins,
eram atât de tânăr, nici umbră nu-mi crescuse!
Eu știam, cărat de iluzii pe scuturi,
că-mi sunt predestinate prăpăstiile de vulturi
24 ianuarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu