N-AU NICIO ȘANSĂ OAMENII SĂRACI...

 Spitalele-s laboratoare ale morții,

drapele negre flutură-n ferestre,

nici îngerii nu mai aduc vreo veste,

stau cerberii colțoși în fața porții

Pe hol se joacă tragedii nedrepte,

bolnavi sleiți de viață horcăiesc, 

așteaptă îndreptar dumnezeiesc,

răpuși de teoriile inepte

Nimeni nu întinde-o mână de-ajutor,

s-a pervertit câinește omul,

s-a divizat anapoda atomul

și toți sunt împotriva tuturor

Pe-un biet bătrân ce-abia venise

târându-și zilele prin ploaie,

l-au îndemnat: ”Ridică-te, tataie,

și-aprinde-ți lumânări în paraclise!...”

Avea în coșul din alt veac croit,

muniții pentru frontul din spital,

lovit în tâmplă de-un atac brutal

s-a prăbușit pe holul de granit 

Treceau absente albele halate

să-și bea cafelele amare, 

se prefăceau că nu îl văd cum moare; 

de unde, Doamne, atâta răutate?

Ce vremuri de ocară și de chin

ne întinează azi biografia!

Laborator al morții-i România

că n-avem dreptul nici să mai trăim

Nu mai există milă, nici respect,

nu mai există minimă credință,

în trup nu mai e loc pentru ființă,

noi suntem sclavii  timpului infect

Cum de se-ntâmplă asemenea mizerii?

cum de-acceptăm s-agonizăm așa?

să fii disprețuit în țara ta

mai rău ca renegații din Siberii?

Societatea-i putredă, bolnavă,

și nu va vindeca-o niciun glonț,

trec corbi cu Patria în clonț

și moartea morții noastre delirează

N-au nicio șansă oamenii săraci,

striviți sunt de durerile-n rărunchi,

se stinge România, în genunchi,

când tu privești indiferent și taci...

12 ianuarie 2021