SINGURĂTĂȚI

 Există mai multe feluri de singurătăți,

te împresoară cu armele lor,

strivesc orele de amiază, de amurg,

de cântecul păsărilor

E singurătatea în doi,

cea mai grea povară de dus,

plouă din cer cu nouri de scrum,

cu stele căzătoare, cu apus

Mai e singurătatea frunzei de toamnă

rotindu-se-n cercuri întâmplătoare

prin retina ochiului stingher,

ca o durere orbitoare

Singurătatea călătorului pe mări furtunoase

nu poate fi descrisă-n cuvinte,

pornește dinspre inima-închisoare

și se duce ca un șarpe înainte

Nu-i nimeni de jur-împrejur s-o descoasă,

insulele pustii în adâncul inimii au fugit,

cum fuge sângele din obrazul aceleia

ce, mințindu-te, te-a iubit

Uneori, singurătatea e un blestem

locuind în cămașa de mire,

în tăcerea vinovată,

în golul nesfârșit din privire

Te însoțește pretutindeni,

de la răsăritul până la apusul soarelui orbitor,

până când sufletul se chircește

de dor...

4 ianuarie 2021