DRUMUL

 Am mers încontinuu pe un drum

pe care tu ar fi trebuit să fii,

dar n-ai fost niciodată cu adevărat

Am renunțat de atâtea ori la mândrie,

tot răul s-a vărsat înlăuntrul meu,

dar tu nu m-ai vrut niciodată cu adevărat;

pentru că tu n-ai știut niciodată,

cu adevărat, ce e dragostea,

Nu ți-a sângerat niciodată sufletul

căutându-și desculț, printre spini,

jumătatea lipsă

Am mers mai departe pe drumul meu,

printr-o inimă pustie în care nici măcar ecoul

suferinței nu s-a mai întors

Tu n-ai avut niciodată nevoie de dragostea mea,

în ochii tăi reci n-am fost decât un trofeu,

un pansament pentru rănile timpului

Tu nu m-ai vrut niciodată cu adevărat.

Știu asta, dacă m-ai fi vrut, m-ai fi avut.

Tu nu te-ai gândit la mine 

ca la un înger izgonit din raiul promis

Dacă ar fi fost așa, aș fi simțit, 

mi s-ar fi deschis aripile

și toate îmbrățișările tale 

ar fi fost ale mele

Golul dintre noi

ar  fi redevenit cer albastru,

raiul fluturilor de rouă

Dar tu, tu nu m-ai iubit, 

pentru că tu nu știi ce-i dragostea,

n-ai știut niciodată

Uneori traversez deșertul inimii

pe acel drum pe care ar fi trebuit să fii,

dar n-ai vrut niciodată să fii cu adevărat...

10 ianuarie 2021