Nu i-am văzut chipul, nu avea chip,
nu i-am văzut umbra, nici umbră n-avea
deși locuia la mine-n privire,
draga de ea...
Nu i-am auzit pașii, ea ca o boare plutește,
nevăzutul a ascuns-o în ger
tocmai când timpul meu efemer
de toate colțurile inimii se lovește
Și i-am simțit aripile cum se zbat
s-o zboare prin golul din jur,
până la stele și chiar mai sus
unde nu există sperjur
Nu am strigat-o niciodată pe nume,
ea venea nechemată,
avea numai suflet și iubire curată,
era o minune;
ea,
cea mai frumoasă femeie din lume
(r)
28 ianuarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu