Am renunțat la mine și la tine,
am renunțat la vise și la tot,
m-am rătăcit prin spaimele haine,
dar singur nu mai sunt un tot
E existența paranteză dreaptă
în care m-am închis ca un protest,
și pentru soarta mea nedreaptă
nu am pe cine să detest
Alegerile ni le facem singuri,
întotdeauna le greșim,
căci nu am fost și nici nu suntem siguri
de ce fugim de ceea ce iubim
Și așteptăm în pivnițele nopții
să cadă universul peste noi,
sperând că-n epitaful sorții
e loc în paradis pentru amândoi
Nu se aprinde însă nicio lampă
să lumineze visul ce l-ai stins,
viața aceasta e o vampă
ce ne-amăgește dinadins
19 mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu