Și moartea-i poate nemurirea

Te simt străină și departe
prin mine bate vântul surd
mă-ndrept ca un taifun spre moarte
și pasul tău mă calcă crud

Nu mai rămâne nicio urmă
din spaima ta, din visul meu,
prin sânge rinocerii scurmă
și mă îndrept spre Dumnezeu

Poate acolo, în fereastră,
privirea mea te va vedea
mai palidă și mai albastră
decât te-am tras eu la rindea

Și am să-ți intru-n trup tăcut
și-ai să mimezi din nou uimirea
în viitor, azi, e trecut,
și moartea-i poate nemurirea

29 mai 2016