Uneori ne dăm seama prea târziu de ce s-a întâmplat,
unele fapte le-am interpretat greșit,
n-am înțeles cu adevărat ce se întâmplă
decât când nu mai era nimic de făcut,
și-n noi definitiv ne-am prăbușit
Ne-am simțit răniți și am fost răniți,
dar în alt fel decât am crezut,
dacă îngerul ar fi venit să ne spună adevărul
despre iubirea noastră,
totul ar fi fost magic, dar îngerul a tăcut
Cântecele uitării le-am ascultat prea târziu,
când Titanicul deja se înecase în sine
Ele vorbeau despre tristeți nemărginite
despre iluzii, despre singurătate,
în niciunul nu mai eram eu și cu tine
Niciun ghețar nu mai plutește-n derivă, pe mare,
doar fluturii nopții zboară prin mine-n derivă,
se izbesc de lumina sub care tristețea-mi rescriu
M-ajută să înțeleg ce s-a întâmplat în inima mea,
dar fluturii aceștia au venit prea târziu...
10 mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu