Trebuie să ne naștem mereu
ca să o luăm de la început
să ne reparăm greșelile neștiute
să punem înapoi în inimă niște copaci
cu o mie de ramuri nevăzute
Să cânte pe fiecare frunză câte-o pasăre
Și atunci când luna ne latră
să înnebunim
și s-o lovim în inimă cu o piatră
S-o plângem mai târziu
martori propriei crime
să ne acuzăm reciproc
deși suntem vinovați, eu și cu tine
Dar lăsăm să ne scape esențialul
desenat pe un cer nevăzut
ca să reparăm lumina
trebuie să ne crească o inimă
de la început
2 mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu