Macii vomită cheaguri de sânge

Dureri supreme, tragedii cumplite,
o lună nouă scuipată-n sânge,
ore de spaimă, vise zdrobite,
și-un înger ce trupul de mirare și-l plânge

Trădări bizare, lașități, dezertări,
măști ciudate spânzurate de cer,
priviri îngropate-n haotice mări,
și nopțile închise în gânduri de ger

Deodată-n blestemul nesfârșit
țipă păsările călătoare,
și-acei ce de spaimă supremă-au greșit
se-ntorc în viața următoare

Iluzii se reînnoadă cu zâmbete prime,
viscolul nu le mai poate opri,
chiar de îndeamnă tristețea la crime,
îngerii-n demoni se vor retopi

Dar timpul umblă desculț prin mansardă
și vrea despărțiri de calvar,
îngerul începe magia să-și ardă
și se întoarce în groapa de var

De unde nu s-a mai întors nicăieri,
dezertarea-n tăcere uitarea și-o plânge,
eternitatea a ținut până ieri,
macii vomită cheaguri de sânge

23 mai 2016