Nu sunt vinovat

Nu sunt vinovat că sunt construit așa,
viața a fost cu mine nedreaptă.
Nimeni nu mi-a deschis inimii ușa,
toți au sărit prin fereastră

Cioburile s-au împrăștiat peste tot,
mi-au tăiat în drame aorta,
sunt victima unui veșnic complot,
se hrănește din mine cohorta

de îngeri cu aripi crescute invers,
printre corbii însetați de otrava din sânge,
prin mine un secol în urmă-i de mers,
iar eu nu sunt eu, sunt umbra ce plânge

Sărmanii lumii în mine-și au capăt
și tot ce-i nedrept mă izbește,
mă-ncui în tristețe cu-n arbore-lacăt
și-mi scot inima din uitare cu-n clește

Nicăieri nu mă paște-o cerească privire,
sunt singurul meu dezertor,
nu sunt vinovat decât de iubire
și mie-mi rămân de-un mileniu dator

Nu sunt vinovat că sunt construit așa,
viața a fost atât de crudă cu mine,
nimeni nu mi-a deschis ușa inimii
în care te-așteptam cu o floare, pe tine


16 mai 2016