Îmi fac cu mâna îngerii morți

Am ajuns în vârful scării ce mă ducea spre lună

dar tu nu erai nicăieri

Nu mai aveam aripi să zbor mai departe

am rămas prizonier 

zilei de ieri

Bietului suflet cărat în spate

a început să-i fie frig

ca o lamă de cuțit îl străbătea întunericul

Să nu îngheți! Să nu îngheți! 
îi strig

Și-mi răspunde ecoul, himericul

Nu pot rămâne suspendat în golul din mine

Trebuie să găsesc scara ascunsă 

prin neantul aflat în vibrație

pe care am mers șovăind

și n-am ajuns niciodată la destinație

Numai pe tine nu te văd nicăieri

de când ai tras existența viitoare la sorți

Vântul îmi bate în cuie văzduhul

din care-mi fac cu mâna îngerii morți

3 mai 2016