Eram mai singur decât moartea
iar pașii nu mă mai duceau departe
când s-a deschis în mine cartea
cu florile ce-au înflorit pe Marte
Mi-am pus toți caii inimii să tragă
la carul vântului întors invers
de absolut doar visul mă mai leagă
și merg prin mine și mai am de mers
Și poate n-am s-ajung până la capăt
lovit de spaime rupte din trecut
va putrezi cu mine vechiul lacăt
sub care amintirea a tăcut
Și când mă vor deschide ca pe-o carte
se vor mira cum crește-n urna mea
cea mai frumoasă floare de pe Marte
ce seamănă cu tine, trista mea
17 mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu