Când sufletul pleacă

Nu mai știe sufletul ce să facă
după atâtea înrobiri de bazalt
s-a predat celuilalt
dus în depărtări de cea care pleacă

Inima bate tristețea pe ceas
măsurând trasee postume
am fi strivit algoritmi și cutume
de-ai fi rămas

Mai rătăcesc prin oglindă apatic
ca un demon răpus de lumină
știu că nu am nicio vină
pentru sfârșitul hepatic

Viața e-o cinică vampă
lovește anapoda balastul din trup
de noi n-aș putea să mă rup
ca un fluture subjugat de o lampă

Și nu mai știe sufletul ce să facă
subjugat de iluzii ce-au fost
putrezește-ntr-un vechi avanpost
inimii umbra, de magie să-i treacă

23 mai 2016