Efectele devastatoare ale Eurovisionului * Cea mai frumoasă noapte * Omul negru a sosit * Prima grădină zoologică exclusivistă * Ce se dă la DNA * Durerile de cot ale Universului * Niște paraziți * Există sufletul?
Și s-a dus și Eurovisionul. Singura noutate e că locul 20 n-a mai fost ocupat de România. În rest, totul e la fel; un concurs cântat de geopolitică. A câștigat o petardă din Ucraina care a lălăit o piesă despre deportarea tătarilor de către Stalin. Și cum coana Europa vroia să-i dea o clanță lui Putin, i-a dat-o. Nu știm dacă Vladimir Vladimirovici s-a prins și dacă a apreciat gestul de sfidare pe note, cert este că de nimic nu s-a prins prezentatoarea daneză care a transmis punctajul țării ei și i-a acordat ucrainiencei 12 puncte, deși nici măcar nu figura în clasamentul lor! Cică din cauza asta mișcarea de rotație a planetei a fost încetinită, axa s-a cocoșat sub greutatea importanței concursului, iar schimbările climatice vor fi devastatoare. Adică iarna va fi frig, iar vara o să nădușim din cauza efectului de seră. Nu mai vorbim de faptul că Australia s-a răsturnat peste Europa și a înhățat deja locul doi la celebrul concurs de manele unde lui Ovidiu Anton i-a fost interzis dreptul sacru, dacic, de a turna beton * FC Sevilla a înhățat pentru a treia oară, consecutiv și la rând, UEFA League! Antrenorul Unai Emery a egalat performanța legendarului italian Giovanni Trapattoni care câștigase tot de trei ori competiția, însă cu două echipe diferite (Juventus și Inter). Și iată că, pentru a doua oară consecutiv, ambele trofee europene sunt obținute de echipe spaniole. Se mai îndoiește cineva că acesta e cel mai tare campionat din lume, în care evoluează cei mai buni fotbaliatori? Poate vreun fraier coclit * În noaptea nunții, o mireasă din Arabia Saudită a preferat să stea călare pe telefon decât să-și piardă timpul făcând sex . Ceea ce nu l-a satisfăcut deloc, dar absolut deloc, pe proaspătul soț care, într-un moment de luciditate, a decis să divorțeze. Totuși, omul a fost supercorect și a întrebat-o pe cotoarbă dacă-i virgină. Pardon, a întrebat-o dacă prietenii ei sunt mai importanți. Iar ea, mai corectă decât prevede legea, i-a răspuns că da. Chiar dacă soțul dezamăgit n-a insistat cu întrebarea care e cel mai important, mariajul a luat sfârșit după câteva ore fiindcă o fi familia celula de bază a societății, dar la baza ei stă jocul de-a mama și de-a tata. Chiar și în Arabia Saudită. Întâmplarea mi-aduce aminte de o tipă romantică din spațiul carpato-danubiano-erotic care, tot așa, în noaptea nunții stătea cu ochii zgâiți pe fereastră fiindcă auzise de la măsamare că asta ar fi cea mai frumoasă noapte * Canadianul Brian Zembic (55 de ani și restul zile) și-a scos, după 20 de ani, silicoanele, implantate în urma unui pariu cu motanul Oanei Zăvoranu, ceea ce l-a făcut celebru. Din surse bine informate se pare că materialul didactic, corespunzător cupei C, va ajunge la criticul Alex Ștefănescu, fidelul lui Nicolae Manolescu, mare specialist în teoria literară comparată, (co)fondator al teoriei chibritului. * Campania electorală continuă. Minciunile gogonate o împing înainte. La capătul ei levitează tristețea. * Cel mai cinstit candidat e un țigan din Botoșani, Florin Zbierea, care, cu lozinca ”Un om negru pentru o viață roz” speră să câștige, nu sută la sută ci ”o mie la mie”. În proporție de ”patru sferturi, trei sferturi și ceva”, e primar. Are și studii: opt sau nouă clase. Documentele atestă că are opt, domnul Zbierea susține că a fost la școală și-ntr-a noua. Dar, de fapt, n-are nicio importanță acest aspect. Cine mai dă astăzi doi bani pe oamenii cu carte?! Nimeni. Și dacă se alege primar face cinci-șase facultăți într-o vară. Mie la mie. În proporție de ”patru sferturi”, omul negru e cu un picior în curtea Academiei și cu o mână în bugetul primăriei. Numai de-ar fi rămas ceva acolo de pe urma oamenilor roșii care văd viața în roz. Că pe unde trec ei nici iarba nu mai crește. * Alți oameni, cică de știință, au stabilit că girafa e singurul animal care își poate introduce limba în ureche. Evident, cu excepția lui Mihai Gâdea. * În fiecare an, pe Terra, aproximativ 475 000 de oameni sunt uciși de semenii lor. În această statistică nu au fost cuprinși românii care se mănâncă între ei. Mult mai puțini humanoizi cad victime celorlalte fiare. Mușcați de șerpi mor 50 000, de câini-25 000, de scorpioni-5000, de crocodili-cam 1500, de hipopotami și elefanți-câte 500. Paradoxul e că mor mai mulți oameni din cauza cerbilor (120), decât din pricina leilor (cam 70). Cele mai multe decese sunt provocate însă de bolile transmise de țânțari și de muște. Ce-o s-o mai lungim, moartea pândește din fiecare ungher al planetei. Important este să nu intri în vorbă cu ea. * Parcul Natural Văcărești, înconjurat de betoanele apocaliptice ale Capitalei, a devenit primul parc urban din Europa Continentală, cu regim de arie protejată. În curând va fi inaugurată și prima grădină zoologică pentru politicienii urmăriți prin jungla economică a României de DNA. Hoțomanii vor fi înăuntru. Până atunci îi puteți vizita gratuit la Palatul Parlamentului și în alte locuri de pierzanie... * Economia României are cea mai mare creștere economică din UE pe trimestrul I. Din păcate, acest avânt se bazează pe consum, nu pe producție (care a scăzut), ceea ce va duce, în final, la supraîncălzirea economiei și la o nouă recesiune. Pentru că importurile și împrumuturile destinate exclusiv consumului sunt frecții ”Adriana” la piciorul de lemn al lui Silviu Prigoană. * ”Demnitatea mea e atât de mare că o vreau înapoi”. Adânc grăiește Heidegger din Ferentari, care este, momental, fără nicio calitate oficială, victimă nevinovată a lecturilor din arestul preventiv. * La DNA Ploiești s-a băgat carne, altfel nu se explică de ce este tot timpul coadă. Sebi Ghiță s-a dus și el crezând că se va da ceva ”pe degeaba”, așa cum îl învățase un prieten de-al lui, Doctor Honoris Pausa al economiei politice subterane. Nu, nu se dă nimic pe degeaba, trebuie să ai un bagaj infracțional solid în spate. Dacă nu-l ai, nu te bagă nimeni în seamă. Stai ca prostu-n târg când vinde linguri și te uiți la piloșii care intră prin față și ies prin spate.* Ne întoarcem în Ferentari unde primarul imponderabil pune, cu ascuțișul minții sale, punctul pe Y. ”Împreună învățăm și, până la urmă, tot proști murim.” Problema existențială e alta: noi murim, dar prostia e nemuritoare. * Vă mai amintiți unde era sediul PRM, din care a fost evacuat de Mafia imobiliară, după un scandal monstruos? Dacă nu vă mai ajută memoria minții, vă ajut eu, că tot n-am nicio treabă. Pe strada Emile Zola. Știți povestea; Vadim a demonstrat că așa zisul proprietar murise deja de doi ani și că la mijloc sunt interesele samsarilor de case, sprijiniți de Mafia politică. După ce a lâncezit o vreme fără stăpân, în superba construcție se pozează unul Claudiu Florică, artizanul afacerii Microsoft, care i-a băgat, un pic, la beci, pe Cocoș, Pinalty și comapania de dihori. Nu i-a băgat pentru că era vreun monument de cinste, dimpotrivă, ci pentru că și-a turnat foștii parteneri de tâlhării economice, ca să-și scape pielea de sconcs. Că așa prevede Codul Penal. Dacă torni fapte încă nedescoperite de organele în drept, ești absolvit de vină. Da, așa se scrie istoria murdară a acestei țări; cel mai patriotic partid a fost scos, cu scandal, din casa lui, deținută legal, ca să-și facă hogeac unul dintre gulerele albe, care a fost printre artizanii celui mai mare jaf al ultimului deceniu, denumit generic ”dosarul Microsoft”. Care dosar nu a fost cercetat până la capăt întrucât sunt implicați prea mulți politicieni cu mare greutate, de la trei foști premieri și până la gușterii care ne fericesc zilnic pe ecran cu chipul lor isteț de oaie creață. Dar presa ce făcea la ora la care PRM, prin președintele său, se apăra, cu toată energia, de Mafie? Ne făcea nebuni, în timp ce corupții își rânjeau fasolea de satisfacție. Măi băieți, dacă dreptatea umblă cu capul spart prin Țara Românească, aveți și voi un pic de vină. * Andreea Bălan, cântăcioasa-dansatoare, cu părul mai verde decât susaiul, e mai vizionară decât Carmen Hara. Zice că dacă visezi în fiecare zi, cu ochii zgâiți în tavan, ”universul îți va răspunde”. Măi, fato, ascultă acilea la nentu: pe univers îl doare-n cot de visele tale. Se vede că te-a lăsat cam de mică tactu, singură, la mare. Oi fi nimerit și tu în vreo spirală MISA cu Antoneasca și cu alte lacto-vegetariene, unde-l așteptați nerăbdătoare pe ”moșule, ce tânăr ești”, ca să vă împlinească visele de cotoarbe supraelastice. * Abia acum am înțeles de ce s-au înmulțit atât de rapid microbii în România. Soluția electorală a fost diluată și de 1000 de ori, iar politicienii, care-i îmbată cu apă chioară pe alde gură-cască, au devenit și mai rezistenți. Practic sunt imuni la bunul simț. În schimb, la promisiuni fără acoperire, la minciuni sfruntate, la gogomănii, nu-i întrece nimeni. Niște paraziți. * E absolut necesară revenirea Ligii I la vechiul format, mult mai interesant și mai corect. Experimentele nu folosesc nimănui, iar ăsta a fost lamentabil. Lăsați orgoliile și ipocrizia la o parte și reparați ceea ce ați stricat. Paradoxal, dar campionatul a devenit mult mai neatractiv în noul sistem în care primele 6 echipe au terminat competiția, iar ultimele opt încă mai joacă. Nu s-au umplut stadioanele, iar audiențele TV au scăzut și ele. Nu mai vorbim că în cupele europene vor juca echipele care s-au luptat pentru salvarea de la retrogradare și de multe alte ciudățenii ale acestui sistem care seamănă c-o tochitură moldovenească nereușită. Știu că intențiile au fost lăudabile, dar până și drumul spre Iad e pavat cu intenții bune. * În România nimeni nu învață nimic, niciodată. După tragedia de la Colectiv, o altă nenorocire era să se întâmple - într-un Mall din Piatra Neamț - la spectacolul formației Carla s Dreams. Într-un cadru neadecvat s-au înghesuit circa 3000 de persoane. Lăutarii tatuați au înțeles rapid că lucrurile nu sunt în regulă și au întrerupt balamucul. Nici măcar n-au apucat să interpreteze lălăiala ”Heroina”, sau cam așa ceva, că atmosfera era atât de încinsă încât nu-i mai ardea nimănui de tras pe nas. * Am primit o notificare pe Goagăl în care eram întrebat dacă există sufletul. N-am citit și teoriile care o însoțeau pentru că oricum eu le știu pe toate. Inclusiv că toți aceia care au condus România postdecembristă pe ultimul drum nu posedă așa ceva. * Guvernul Cioloș își dă iar în petec. A însăilat o lege a salarizării în care profesorii sunt lăsați la coada grilei. Băi, Daciane, dacă n-ai înțeles că la baza oricărei societăți normale stă educația, înseamnă că ai trecut degeaba pe la școala de tractoriști și dansuri din buric. Tot ceea ce vezi în jurul tău are legătură cu școala sau, mai ales, cu lipsa ei. Dacă nu ne crezi, să vii la noi că avem planuri mari cu tine; vrem să-ți acordăm o bursă la școala de corecție ca să-ți completezi studiile. * Mircea Lucescu, cel mai strălucitor antrenor român, care a schimbat în bine toate echipele pe care le-a antrenat, s-a despărțit de Sahtior Donețk după 12 sezoane în care a câștigat 22 de trofee. Ultimul a fost Cupa Ucrainei, obținută la meciul de adio. La fel ca Napoleon, Il Luce se pregătește să invadeze Rusia cu schemele lui tactice. Nu-i văd bine pe ruși. Singura lor șansă este iarna grea, ca în 1812, dar mi se pare că nea Mircea nu s-a dus până n-a fost asigurat că toate terenurile sunt încălzite. Deși bate la 70 de ani, steaua marelui antrenor nu este la zenit...* Un celebru aforism de-al lui Vadim sună astfel: ”Românii numesc dictatură orice regim care nu-i lasă să fure. ” De ce vă spun asta? Ca să știți de ce are nevoie România pentru stârpirea corupției înfiorătoare.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
21 mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu