Simți cum din cerul albastru țâșnește o lumină
și te izbește în piept cu putere
Mâinile se deschid ca niște porți și îmbrățișează aerul,
inima se sparge și cere încă o doză de aer lichid
Cântă de jur-împrejurul încuiat în tăcere
tu ești vaierul
Simți că dincolo de granițele blestematului trup,
ciocănitorile nu-ți mai caută scorburi în suflet,
că se întinde ființa prin tine
ca un șarpe de lut.
Știi că de undeva, din cerul mai albastru decât ochii ei,
te veghează necuprinsul și-i bine
Și ca o pasăre călătoare
ruptă din visul postum
te întorci în viața viitoare
ca o durere, ca un parfum
24 mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu