De unde atâta lașitate

Ce faci, popor român, îți place viața
Pe care-o duci în grabă, ca pe-o pradă?
Ți-aș zice bună dimineața,
Dar mi se pare o corvoadă

Că nu vrei să răspunzi la provocări,
Preocupat de propria pieire,
În tine sunt prea multe dezertări
Și nu mai este loc pentru iubire

Ai definit pe mapamond eșecul,
Te-ai mai ascunde, nu mai ai armuri,
Mai salivezi doar când se-aprinde becul
Și cavalerii tristelor figuri

Te bat în cuie-n pozele de grup,
Să ai un portofoliu elocvent,
Au dezertat albinele din stup
Și moare România, lent

Cum o mai duci, popor român?
Te simți mai bine slugărind la hoți?
De ce nu vrei să-ți fii stăpân
Și pui în fruntea obștii, mafioți ?

De unde atâta lașitate,
De-accepți să fii-ngropat de viu?
Și ți le-aș spune acum pe toate,
Dar n-are rost: îți place prin pustiu


11 decembrie 2016