Nopți lungi de nesomn ce te-apasă
pe suflet, sufocându-te cu perna,
nopți îmbrăcate-n rochii de mireasă
bâjbâie prin tine cu lanterna
Îți fac socotelile numărându-ți firele de păr alb
ce ți-au invadat visele, sentimentele,
te latră, izbindu-te câinește,
pietrele
Parcă e prea mult
și ai vrea să adormi vreun mileniu,
și ai vrea să adormi vreun mileniu,
să vezi dacă ți-a simțit cineva lipsa,
dacă în urma ta s-a declanșat
apocalipsa
Nopți cu gheare în loc de îmbrățișări,
nopți cu colți ascuțiți
mușcă din suflet flămânde
până nu mai rămâne din vise nimic
și tristețea mai adânc se ascunde
Parcă ai vrea să se facă lumină,
să nu mai fi obligat să adormi,
să-ți pierzi timpul îmbătrânind
în coșmaruri de unicorni
Așadar, să tragă o dungă răsăritul,
să-ți vezi umbra departe
cum se târăște mimând fericirea
dinspre moarte
11 decembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu