Vânt cu gust amar

În cea mai lungă noapte dintre nopți,
îmi picură în suflet vagi melancolii,
ce le-am închis în alte cărți,
în care locuiesc demult stafii

Pe țărmul vieții mele,-n așteptare,
stau reci corăbii gata de asalt,
așteaptă doar să crească altă mare,
să nu mai navigheze pe asfalt

Nimic nu pare mai absurd ca noaptea
ce-n mine s-a înghemuit arici,
și seamănă atât de mult cu moartea,
e-o întâmplare că mai sunt aici,

Când sunt atâtea orizonturi smulse
din curcubeie, cu un bici de jar,
pe-acolo cerul în decor se scurse,
și bate-un vânt cu gust amar



21 decembrie 2016