În viața mea era atâta loc
că universul
s-ar fi putut încuia într-o cameră goală
și n-ar fi observat nimeni
că-mi curg lacrimi în poală
Putea inventa ceruri
în orice culori ar fi vrut
și nu era imposibil
de-o mie de ori să fi renăscut
Linia orizontului nu era trasată
cineva a uitat acest amănunt
cocorii pluteau în neștire
strânși în brațe înnodate de vânt
În viața mea era atâta loc
încât
cine a intrat de bunăvoie
n-a mai plecat deloc
deși
mai erau scaune goale
pe corabia construită de Noe
din lacrimi și petale
8 decembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu