Mai sunt copii ce suferă de foame

Când voi vă bucurați și-ntreaga casă
Miroase-a cozonac și-a ninse poame,
Când tot belșugul lumii-a coborât pe masă,
Să nu uitați: dincolo de perdeaua trasă
Mai sunt copii ce suferă de foame!

N-au nicio luminiță, n-au nici brad,
Doar lacrimi înnodate în batistă,
Din ceruri darurile nu mai cad,
Căci viața uneori pe-aici e-un iad,
Crăciunu-n sărăcie-i sărbătoare tristă

Se uită printre umbre, la vecini,
Acolo-i cald, se-aud orchestre blânde,
Și stau copiii ca pe mărăcini,
Și-ar vrea ca unul dintre acei străini
Să-i cheme și pe ei ca să-i colinde

Și-ar sta cuminți, doar ar privi uimiți,
Cum se aprind luminile în burguri, 
De unde Moș Crăciunii geruiți,
Chemați prin SMS-uri de părinți,
Coboară-n săni trase de amurguri...

Dar n-o să-i cheme nimeni, sunt murdari!
Provin din altă clasă socială
Și au apucături, se zice, de barbari.
Trăsnesc din bici ca puii de zlătari
Și n-au trecut prin cea mai bună școală!
  
Se pierd copiii în decorul mut,
Cuprinși de bucuria libertății lor,
Probabil Dumnezeu de-ar fi știut
S-ar fi întors în lume mai demult
Și v-ar fi dat și suflet, domnilor!

Într-un târziu se vor întoarce acasă,
Vor adormi visând ce n-au în saci,
Și vor zâmbi prin somn văzând pe masă
Și cozonaci, și nuci, și jucăria aleasă,
Că e un Moș Crăciun pentru săraci

Deci, nu uitați, voi, oameni de zăpadă,
Când ninși vă bucurați de Domnul Sfânt,
Mai sunt copii ce n-au putut să vadă
Pe masa lor mai mult de-o limonadă,
Acești copii sunt sarea pe pământ

Treziți în voi copilul de-altădată,
Înveșmântat în flori târzii de ger,
Și dăruiți aceeași ciocolată,
Pe care ați primit-o drept răsplată
Că semănați cu îngerii din cer!...


24 decembrie 2016