Atunci îmi ia trupul alt om

Privirii tale i-au fost furate misterele,
Cad peste inimă plângând geosferele.

S-au amestecat cu groază mirările noastre,
În loc de tine desenez linii albastre.

Îmi ia pardesiul alt om, ce iese din mine în lume,
Pe celălalt întunericul ca un glonț îl răpune.

Semne nefirești sapă tranșee de lut prin trahee,
Pe unde-ai ascuns nemurirea, femeie?

Aripile de ceară mi se usucă fără îmbrățișări,
Gândurile funebre aprind în cuvânt lumânări.

Pe unde-o fi umblând desculță magia demultă?
Prin mine tristețea cu lupa se uită. 


Periodic, întâmplarea dezgroapă sublimul,
Din care pulsează aromatic, veninul.

Atunci îmi ia trupul alt om, ce nu-mi aparține,
Și cade răpus pe drumul pustiu dinspre tine...



9 martie 2017