Suntem tot mai puțini pe baricade,
Păduchii s-au încuibat în cojoc,
Poporul acesta decade,
Nu are un dram de noroc.
Batem cu visul la poarta stelară,
Dar nu se deschide, trântită de vânt,
Existența-i atât de amară
C-ai vrea să renegi întregul pământ.
Nici mâine curând n-o să vie,
Pe ieri l-au ucis dromaderi,
Iisus nu mai vrea să învie
Și îngerii noștri-s șomeri.
E o vreme de stat în furtună,
Cu brațele desfăcute spre cer,
În jur e o lume nebună
Și-n suflet se face mai ger.
Ne luptăm cu hidra perversă,
Mai tăiem câte-un cap de bandit,
Dar în lumea parșivă, submersă,
Războiul acesta cumplit
Ne sfârtecă tainele sfinte,
Din dreptul de-a fi ne suprimă;
Dar mergem pieptiș înainte
Pentr-o Patrie măcinată de crimă.
Pentr-un neam lipsit de curaj
Aruncăm în neant cu grenade,
El doarme-n supremul sevraj,
Iar noi înălțăm baricade...
25 martie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu