Finalul

Ieșirea din vis e mai dureroasă decât ieșirea din realitate;

ți se smulg pleoapele, îți cade cerul pe sufletul-vânt,

corăbiile îndepărtate

cară prin sânge pământ

Ai continuat să vâslești printre vise,

deși nimeni nu te aștepta nicăieri,

te-au înghițit acele abise

ce se-ntindeau dinspre ziua de ieri.

”E finalul! N-ai unde să mai mergi,

 visătorule înhățat de iluzii...”,

îți spun cohortele nesfârșite de melci

alungându-te definitiv din confuzii

Și copacii, înghețați de o iarnă nedreaptă,

te desfid, să le-nfrunți elocința

Lângă inima sfărâmată

umbra te-așteaptă să-i curmi suferința

Deodată, din timpul vremelnic promis,

înțelegi că s-a-ntins carnavalul...

Doare cumplit prăbușirea din vis,

dar nu mai e nimic de făcut: e finalul...

12 martie 2017