Călătorii înapoi

Vâslești prin nopțile adânci, 
Ți se pare că așa e viața,
Te strâng în clești demoni de carnaval,
Nu știi dacă apuci dimineața

Culorile par întâmplări înrobitoare,
Te strivesc ninsorile de fum,
Nu știi până nu faci câțiva pași
Ce se ascunde pe celălalt drum

O furtună ivită din griul toamnelor lungi
Te aruncă pe un țărm cu o singură mare,
Îmbrățișezi tăcerile adânci
Sufocat de corăbii încărcate cu sare

Deodată nu mai știi nimic;
Un înger șterge erorile de parcurs.
Milioane de temeri
În pulberea sufletului s-au scurs.

Îți cresc aripi de fluture nemuritor,
Universul te soarbe flămând,
Inventezi alte planete albastre
Și le umpli cu iluzii, pe rând.

Secundele își întind brațele magice
Și te sugrumă pe-o frunză de aloe.
Evenimente tragice
Precum arca de alge a lui Noe

Sunt prilejuri de înălțare
A unor miraculoase căderi în păcat.
Insulele pierdute din disperare
În golul din jur s-au înecat

Nu mai știi ce se întâmplă nicicum,
Plecările te-au lovit dinadins.
Prin inima sugrumată de scrum
Uitarea ca un drog s-a întins


3 martie 2017