În dimineața-n care nu ai să-mi mai fii,
Iar eu n-am să mai fiu printre cei vii,
Te-aștept în marea-adâncă la povești,
Și cum ai fost, și cum mai ești.
Te-aștept în norii închiși într-un surâs
Căzând prin răsărit dinspre apus,
Te-aștept în Univers la o cafea,
Și chiar de-mi cântă-n pleoape-o cucuvea
Mi te privesc cum strângi din curcubeu
Lumina sufletului meu.
Să fii ca-ntotdeauna de frumoasă,
Minunea mea melodioasă...
Îmi amintesc de-acele violine
Cu toate acordurile fine,
Și-i imposibil ca să nu ne fim
Măcar o umbră-a ceea ce iubim.
Te-aștept pe Marte-n fiecare zi,
Cât încă suntem disperați și vii,
Te-aștept pe țărmuri sterpe, la povești,
Cu ochii-nchiși oriunde-mi ești...
24 martie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu