O să crească iarba cu furie oarbă

Ne răzvrătim pe colțuri de inimă frântă,
Pe unde îngerii de boli ne descântă

Cu frunze de iederă încolăcită în gânduri,
Tremură moartea întinsă pe scânduri

De-o mie de ori de noi inundată,
Încă o dată și încă o dată...

Ne întâlnim pe unde n-am fost și nici n-o să fim,
Și tot amânăm din vis să ieșim,

Să ne ascundem în realitate,
Mințile noastre de spaimă trucate.

Da, plouă cu păsări migratoare
Peste viața noastră întâmplătoare.

O să crească iarba cu furie oarbă
Peste buzele ce nu pot să mai soarbă.

Se va scurge un șarpe pizmaș din oglindă
Printre brațele ce nu pot să mai prindă.

Vor umbri copacii pregătiți de asalt
Peste cerul inutil de înalt.

Secundele vor lua ora la rând
Târziul bănuit va fi prea curând,

Curândul va fi evident prea târziu,
Iar mortul va fi incredibil de viu.


31 martie 2017