Ploaie lungă, de înmormântare,
din cenușa vieții n-a rămas nimic,
se aud în suflet păsări călătoare,
nu mai știu pe cine și de ce să strig
Ultimul diluviu a trecut prin sânge,
și-a-ngropat lumina sub aluviuni,
parcă timpul moare, curcubeul plânge,
și se-ncuie toamna-n casa de nebuni
Orele absente au fugit din ceas,
duc cu ele spaima gândului proscris,
urme dureroase-n suflet au rămas,
tragedia vieții e de nedescris
Plouă cu iluzii desfrunzind privirea,
până la genunchi visul e-n noroi,
au plecat cocorii, a murit iubirea,
și-n oglinda veche nu mai suntem noi...
21 noiembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu