Să facem parastasul vieții noastre,
anul câinesc ne-a îngropat de tot,
a nins peste morminte în complot
cu munți de întuneric și dezastre
Să cânte heruvimii în biserici,
din lumânări să curgă călători,
să plouă cu privighetori
în ochii nopții îngropate-n clerici
Absurdul să rescrie epitaful
unei sublime, tragice povești,
să nu mai cred vreodată că îmi ești,
să tragă linii strâmbe tomograful
Să facem tot ce se cuvine,
ce-a fost sublim în lașități s-a scurs,
și nu mai e vreo cale de recurs,
în jurul nostru fumegă ruine
Pe harta inimii muriră fluturi
striviți în desfrunzirile de ceas,
din tot ce-a fost nimic n-a mai rămas,
se-nchide universul între scuturi
Să facem parastasul de final,
din paragrafe să cioplim o cruce,
aud soborul cum la groapă duce
mireasa falsă-n rochia de bal...
10 noiembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu