O, de-aș putea să mai trăiesc o dată,
te-aș căuta prin mine mai devreme,
de nimeni și nimic nu m-aș mai teme,
ți-aș fi mai mult decât ți-am fost vreodată
Când vine primăvara ți-aș fi vântul
ce-ți zvântă cărăruile de dor,
aș ocoli de mii de ori pământul
și ți-aș fi timpul viitor
În fiecare vară ți-aș fi floare
ce-ar crește-n calea pașilor desculți,
ți-aș fi în orice noapte îmbrățișare
și cântecul pe care îl asculți
În fiecare toamnă ți-aș fi frunză
să te-nvelesc să nu îți fie frig,
ți-aș fi o taină nepătrunsă,
ecoul inocent în care strig
În fiecare iarnă-aș ninge pentru tine,
și sanie ți-aș fi să poți aluneca
printre troiene groaznice spre mine,
zăvor ți-aș fi, să nu mai poți pleca
O, de-aș putea să mai trăiesc o dată
același zbor pe vechile trasee,
nu m-aș mai teme nici de noi, femeie,
și te-aș iubi cum n-ai mai fost vreodată...
7 noiembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu