marți, 19 noiembrie 2019

TIMPUL ZĂCEA ÎN CEASORNICUL MORT

Mi-a fost atât de dor de tine că s-au rupt
toate barajele inimii. Ca un fruct
pieptul s-a copt,
numai timpul zăcea în ceasornicul mort

Prin țesuturi o umbră falsă trecea
ducându-și înlunările la mezat,
rupea hălci întregi din inima mea
ce bătea într-un ritm sacadat

Cădeau frunze izgonite din aerul viciat
acoperind sentimente bizare,
nu mai știu ce s-a întâmplat 
în spatele inimii, după soare

M-a îmbrățișat o lună drogată
sfâșiată în colțuri de geam:
”Hai cu mine în partea cealaltă,
numai pe tine te am!”

Mi-a fost atât de dor că s-au frânt
toate scările dinspre cer
și-au căzut pe pământ
stalagmite de ger...

Totul a fost așa de curând,
nu era nicio barcă în port;
când am încercat să-i răspund
timpul zăcea în ceasornicul mort

18 noiembrie 2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu