nu m-ai privit în ochi, m-ai prigonit
Când sufletul de dor ți-a plâns,
te-am strâns în brațe și ți-a fost de-ajuns
Când inima de durere striga,
mi-am scos-o din piept și ți-am dat-o pe-a mea
Când soarele a răsărit și-ți era bine,
pe-altare false m-ai jertfit pe mine
Când te-ai întors cu totul în noroi,
ai aruncat poemele-înapoi
Când te priveam cu gând de înger,
îți ascundeai privirea și mă făceai să sânger
Când cel mai tare te-am iubit,
din raiul fals m-ai izgonit...
24 noiembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu