De undeva, de deasupra timpului,
îmi privesc sufletul ciugulit de corbi
Mi-e milă de el,
e atât de ciudat
cum vâslește înainte spre o mare
care de o mie de ori
l-a returnat
Golul din jur,
cotropit de priveliști
nematerializate,
se-ncuie cu-n lacăt de frunze
paralizate
Sentimentele,
de întuneric se ascund
pe marginea inimii
ce de-abia se ghicește;
la căpătâiul omului frumos
corul îngerilor
cântă dumnezeiește...
26 noiembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu