Mă-ntorc ca un damnat dintre cuvinte,
s-au înmulțit prea tare analfabeții,
nu mai au loc eroii în morminte,
e un afront teribil adus vieții
Mă voi lupta cu pegra pân la capăt,
voi strânge iarăși ca un leu din dinți,
destinul românesc e-nchis cu-n lacăt
sub care plâng tăcerile de sfinți
Nu vă mai temeți, n-au ce să vă ia,
tot ce-ați avut a rumegat Mafia,
a tot crescut o buruiană rea
ce-acoperă cu-n giulgiu România
E totuși o speranță-ntr-un ungher
că v-ați putea trezi din crunta boală,
c-o să urcați pe scara către cer
și-o să porniți o ultimă răscoală
Paharul s-a umplut de-atâtea lacrimi,
părinții se topesc după copii,
mânați de suferință și de patimi
au tot plecat spre alte rumânii
Trimit de-acolo bani pentru mâncare,
pentru facturi restante la străini,
și viața lor e-o putredă-nchisoare,
și merg desculți pe un covor de spini
Și tot pierzându-se prin lumea largă,
de buni români nu-i recunoaște nimeni,
blestemul de-ar putea să-l spargă,
ar fi mai vii, deși-au murit de tineri
În vremea asta Iadul înflorește,
dezastrele se prăbușesc pe noi,
Puterea ne vorbește păsărește
și țara se târăște prin noroi
Doar ei, analfabeții, se simt cool,
repopulând vitrinele cu monștri,
în fiecare zi se-ntâmplă-un Cernobâl
și în belciuge-s chinuiți ai noștri
Se simt în siguranță și stăpâni,
împachetând în ipoteze ura,
vor să ucidă ultimii români
manipulând, că nu îi doare gura
Poporu-i împărțit după cutume
știute doar de păpușarii sadici,
în jurul nostru se topește-o lume,
și-n scenă se întorc eroii tragici
E timpul să mă-ntorc și eu,
ostracizatul zilnic în cuvinte,
nu-s singur, mă-nsoțește Dumnezeu
cu-armata îngerilor din morminte...
18-19 noiembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu