Demonul tristeții cântă în surdină
la pianul inimii, dezacordat,
lângă sufletul abandonat
putrezește firul de lumină
Nu e nimeni prin apus să vadă
ce se-ascunde dincolo de zi,
câte vise false vor pieri,
ce va mai rămâne după Intifadă
Cine înțelege propria matrice,
în care nu încap îngerii pierduți,
rătăcește-n iarna gândurilor-munți,
unde timpul crește ca o cicatrice
Mi-e târziu cu mine și-aș pleca de-aici
într-o odisee fără de sfârșit,
unde vulturi palizi cerul l-au cerșit
și-n pervazul minții se-aprind licurici
Poate că va ninge peste începuturi
și din trupul rece îngeri vor striga,
nu acum, iubito, poate altcândva
vor zbura din mine ultimii tăi fluturi
19 noiembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu