Ați observat că între Klaus și Viorica nu sunt diferențe majore? În spatele fiecăruia stau cu boturile întinse, amușinând hemoragiile bugetare, haite de lupi hămesiți. Nici la gradul de inteligență nu este cine știe ce decalaj, în ciuda manipulărilor grotești ale presei aservite. De aceea strategii de campanie nu l-au lăsat să se dea în bărci cu Viorica și i-au organizat sceneta ”Pas cu pas spre ridicol”, ocazie cu care ne-am lămurit că așa zișii formatori de opinie nu sunt altceva decât niște onaniști politici. Așa se face că, de data asta, n-am avut de ales răul cel mai mic, ci prostul cel mai mic. Ei, dacă se punea întrebarea ”Ce-ați făcut în ultimii cinci ani?”, altfel stăteam acum de vorbă. Poate Klaus ar fi fost mai puțin arogant și disprețuitor și-ar fi încetat să-i mai învrăjbească pe români, după modelul patentat de odiosul Băsescu.
Cât despre Viorica, a făcut și ea ce-a putut, s-a învârtit în cercul trasat de staful de campanie, chiar dacă, din când în când, aria de acoperire o depășea. În ciuda a ceea ce cred ”ăștia”, mulți au considerat că nu e chiar așa de dusă cu pluta. Cum s-a întâmplat minunea? S-a deșteptat peste noapte? Nu, nici vorbă, pur și simplu electoratul inteligent a descoperit limitele lui Iohannis. Care, de fapt, nu erau un secret de stat dar au fost trecute cu vederea din cauza neam-prostiei guvernării Dragnea. Mizeria pe care acesta a aruncat-o asupra societății românești a fost atât de fățișă, de sfidătoare, încât oricine s-a împotrivit a devenit un fel de erou popular. Cu toate astea, partizanatul politic excesiv, prostituarea presei, fac mai mult rău decât bine spațiului carpato-danubiano-hipnotic. Numai omul lucid, numai acela care va înlătura cel mai mult ceea ce este partid în sufletul său, își poate sluji mai bine țara. România are nevoie de un alt tip de președinte, unul patriot, inteligent și implicat. Din păcate, acum n-a avut de ales. Și n-a avut nici în primul tur. Dacă am fi corecți față de noi și responsabili față de viitorul copiilor noștri, acest mandat de președinte ar trebui reportat.
Democrația românească traversează o criză cumplită de lideri care să-i promoveze valorile. Parcă ar fi mai bun un rege, dar nici la Casa de Prostituție Regală nu se-aprinde vreun neon. Numai felinare roșii. Ar fi bine să-l înfiem pe Charlică, tot se ceartă cu gărgărițele prin Transilvania. Oricum, a bătrână nu se dă dusă de pe tronul Regatului Unit. Sau dacă Charlică se ține tare, să-l aducem p-ăla micu, dracu ăla roșcat, cu nevasta hartistă, că e mai pe sufletul nostru. S-ar adapta ușor la tradițiile politice strămoșești: țuicăritul, porcăitul și curvăsăritul. Și, la un moment dat, am avea pe cine să alungăm din țară.
Ei, dar pentru asta e nevoie de schimbarea sistemului politic. Or, borfașii care au populat Parlamentul Rușinii Naționale în cei treizeci de ani de dictatură a nesimțirii, nu au fost preocupați decât de satisfacerea propriilor privilegii. Au elaborat legi electorale menite să-i mențină la putere pentru totdeauna, ceea ce face imposibilă aerisirea scenei politice pe cale democratică.
Mafia politică, distribuită în mod egal la dreapta și la stânga eșichierului politic, îmbină manipularea înfiorătoare cu legi restrictive astfel încât să se mențină permanent la butoanele puterii, indiferent de masca de moment. E un fel de rotire a cadrelor, pe stil nou. Cine-l înjura pe Orban acum vreo doi ani și se gudura pe lângă Viorica, la mare, la soare, cu coada-ntre picioare? Rareș Bogdan să fi fost?! Dar cine se lupta cu PNL-ul până-i dădea sângele pe nas? Cumva Raluca Turcan? Și câți n-or mai fi! Poți să ai încredere în asemenea politicieni? Sunt mânați în lupta contra dușmanilor de clasă ai Națiunii de principii și valori liberale? Nu-mi răspundeți, întrebam și eu ca să mă aflu în treabă. Știu, politica n-are principii, are numai interese, problema e că interesele politicianului român, oricare ar fi el, nu coincid cu interesele poporului român.
Așa se face că în turul doi al alegerilor, românii au avut de ales tusea sau junghiul, care, în ciuda desfășurării de forțe mediatice, economice, legislative, au prestat jalnic.
Viorica a pierdut, în primul rând, din cauza mizeriilor lui Dragnea, a infatuării hienelor din jurul lui asmuțite asupra Justiției, a ciocoilor județeni și a imaginii de partid favorit al Mafiei politico-economice, consolidată în atâția ani de guvernare, și, în ultimul rând, din cauza prostiei proverbiale. Să nu știi aria cercului într-o țară pasionată până la uitarea de sine de filosofie, democrație și geometrie plană, e de neiertat. Dar să le zici ”ăștia” acelora care cu atâta dăruire îți dau clanță de ani de zile, e de-a dreptul revoltător și promiscuu. D-aia și Pitagora de la Videle a băgat capul în pământ de rușine cu ipotenuză cu tot lăsându-și doar catetele afară. Să ai în față un candidat pus pe fugă ca Iohannis și să pierzi alegerile, asta înseamnă să fii prostănac. Bine, rezultatul a fost previzibil din momentul nominalizării frumoasei din pădurea nebună (Deliorman) la cea mai înaltă funcție de stat degeaba. Liberalii au luptat din greu în primul tur ca s-o aducă în finală. Numai despre ea vorbeau, numai pe ea o vroiau de aveai impresia că o pețesc. Pe Barna l-au anesteziat rapid (nici nu era greu), iar Vioricăi i-au cultivat închipuirile, ceea ce distinsei gospodine i-a plăcut la maxim, că ea e mai gâdilicioasă de felul ei. Așa se face că într-o țară care merge cu frâna de mână trasă în timp ce politicienii îi aruncă cu pietre în ferestre, poporul, această utopie sublimă, a avut de ales între doi exponenți ai puterii din ultimii cinci ani, unul mai neconvingător ca altul. Care, în 2009, erau colegi de zburdălnicii. Nasol moment, mișto colivă! Cu toate astea, unul va conduce România pe noi culmi de progres și civilizație în timp ce celălalt s-a culcat sănătos și s-a trezit mort, după cum ne învață cu înțelepciunea-i proverbială Raluca Turcan.
Dar ce se va întâmpla cu așteptările Diasporei după acest cec în alb pe care i l-a acordat lui Iohannis? Va fi mulțumită de drumul european al României viitoare? Hai să nu vă mai fierb și să vă topiți de nerăbdare până aflați răspunsul la această întrebare întrebătoare: va fi o dezamăgire cruntă. Că domnul Iohannis este în primul rând european, în al doilea este neamț și abia în al treilea este român. Nu este nimic condamnabil în asta, numai că mie mi s-a părut că toți înstrăinații care ați votat cu atâta dăruire întoarcerea în istorie a României, pentru ca și voi să puteți reveni acasă, v-ați dori ca președintele țării să fie în primul rând român. Și că ar fi timpul ca țara românească să mai fie și a românilor ca voi să puteți trece cu dragoste pragul casei părintești. V-ați înșelat, dragii mei, înfeudarea României continuă cu și mai multă înverșunare. Din păcate, ați devenit masa de manevră a acelora care v-au alungat din țară. Ați tăiat un cap hidrei, dar îl urmați pe celălalt, numai pentru că vi s-a părut că are colții mai mici. Fals. I-a mascat mai bine. Împrăștie aceeași otravă, iar sufletul vostru va fi la fel de bolnav.
Nu această clasă politică va schimba în bine România. Lucrurile se vor așeza altfel atunci când vom vota pentru cineva, nu contra cuiva. Când votezi doar ca să te răcorești pe moment, îți va fi foarte frig mai târziu.
Dragilor, construiți o alternativă, nu vă mai lăsați manipulați, că e mare păcat. Nu așteptați ceva de la actuala clasă politică, că toți membrii ei sunt o apă și-un pământ. Veniți cu soluțiile voastre, prin reprezentanții voștri, altminteri se alege praful de acest moment de redescoperire a demnității românești. Să nu ziceți că nu v-am spus...
24 noiembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu