LUAȚI-VĂ ÎNAPOI PIETRELE

Luați-vă înapoi pietrele
pe care le-ați aruncat în mine!
Luați-le
însângerate, arse de soare,
luați-vă înapoi demonii,
eu plec 
în ultima călătorie pe mare

Lucrurile bune nu sunt veșnice,
inima nu bate nesfârșirea ca un ceas,
aprindeți lumânările-n sfeșnice,
atât v-a mai rămas

Nu există munte suficient de înalt
pe care să nu fi urcat cărând pietre de moară
într-un timp de bazalt
Până la urmă mă voi prăbuși
în prăpăstii de vulturi,
dar n-o să mă doară

Luați-vă înapoi stigmatul,
vă aparține,
sunt prea multe trepte 
de coborât
și paharele cu otravă sunt pline


Nu veți ști cine sparge ferestrele nopții
să vă surprindă
cum o faceți pe morții
privind în oglindă

Poate, când cocorii își țes regretele
peste frunze strivite-n ruine,
o să vă luați înapoi toate pietrele
pe care le-ați aruncat zadarnic în mine

1 noiembrie 2019