marți, 30 septembrie 2025
luni, 29 septembrie 2025
duminică, 28 septembrie 2025
STEA CĂZĂTOARE
Această seară
n-oi mai recunoaște-o
și o voi alunga din calendar,
cad stelele de pe cerul nostru, iubito,
în groapa cu var
și se-mprăștie-n cioburi.
O să trec desculț cântând acel înger
ce a zburat cu aripile mele
și de atunci sânger
căutând printre stele
Văd privirile tale mirate
și surâsul tău, simt parfumul;
cine ar fi crezut
că dintre două suflete îmbrățișate
nu va supraviețui niciunul?
În această noapte am să pândesc cerul,
poate privim amândoi
aceeași stea căzătoare
până când va cădea din inima ta
în inima mea,
din înserare în mare
27 septembrie 2025
sâmbătă, 27 septembrie 2025
ACEASTĂ TOAMNĂ AR TREBUI SĂ TACĂ
Se întâmplă ceva cu frunzele de pleacă,
din suflet cad direct în univers,
această toamnă ar trebui să tacă
și să-și întoarcă roțile invers
Din moarte nu se face-o dramă,
ce moare azi, poimâine va înverzi,
cocorii au zburat din ramă
să umple alte goluri cenușii
Doar inima se-ntreabă de ce-o doare,
de unde vin bătăile rapide
și dacă această veșnică întâmplare
secunda de pe urm-o va divide
Așa se-ntâmplă toamna, mi se pare,
de parcă am trăit de-un milion de ori
călătoria ultimă pe mare
a cârdurilor triste de cocori
27 septembrie 2025
ASCUNS DUPĂ PERDEA
Deseară am să vin la tine-n vis
așa cum de un mileniu ți-am promis
Și am să stau pe gânduri, draga mea,
ascuns în golul dintre tine și perdea
O vreme am să privesc cum tu
o să tot spui prin vise: nu!
Și am să-ncerc să înțeleg
de ce din lanțuri nu pot să dezleg
pe acel înger care-a fost cândva
mai mult decât un cânt de cucuvea
ce-mprăștia cenușa mea în vânt
să nu mai fie fluturi pe pământ
Nu am să te trezesc, să știi,
dar totuși o să-ți murmur poezii
să-ți amintești că-n viața de apoi
vom împărți melancoliile la doi...
27 septembrie 2025
Hidden Behind the Curtain
Tonight I’ll come to you in dreams,
just as I’ve promised for a thousand years.
And I will linger, lost in thought, my dear,
hidden in the space between you and the sheer.
For a while I’ll watch as you
keep whispering in dreams: “No, no…”
And I will try to understand
why I can’t break these chains with my own hand—
why I can’t free that angel who once was
much more than an owl’s sad song, because
he scattered all my ashes to the wind
so there’d be no butterflies left on earth to begin.
I won’t wake you up, don’t fear,
but still I’ll murmur poems near,
so you’ll remember in the life beyond
we’ll share our melancholies as one.
September 27, 2025
SFÂRȘIT DE SEPTEMBRIE
Și nicio frunză nu înțelege, nu,
că moartea ei va trebui să vină,
și n-am să înțeleg nici eu, nici tu,
durerea în iubire e-o doctrină
Chitara își acordă un repaos,
din sânge cântecele vor țâșni,
copacii sugrumați de haos
abia de vor putea foșni
Nici greierii n-or mai surprinde stele
cu țârâitul lor adormitor,
timpul croiește la andrele
povestea ultimului zbor
Septembrie sfârșește-n calendare
ca un cocor surghinuit devreme,
se aprind luminile în zare,
de ești cu mine, nu te teme
că vom porni spre lumi opuse,
spre miazăzi și miazănoapte,
pe unde sufletul se duse
sedus de ultimele șoapte
Și aceste frunze condamnate
să dea raportul vieții de apoi,
le-am încuiat în inimă pe toate
să ne putem ascunde amândoi
27 septembrie 2025
TRIBUTUL IUBIRII
Ploua mărunt, ploua pe câmp,
orașul ne striga din depărtare,
doi îngeri renăscuți din vânt
împinși miraculos de același gând
ne tot mutam, pe rând, în fiecare
Nu se auzea în univers decât
cum Dumnezeu prășea luceferi,
era așa de nefiresc încât
iubirii îi plăteau tribut
și tot sperau că vor rămâne teferi
În ochi luminile se aprind
atât de brusc de parc-ar fulgera,
unul pe altu-n clește se tot prind,
se aude Dumnezeu venind
și parcă universul sângera
Ploua de parcă cineva plângea,
corăbiile rătăceau pe mare,
un înger cerul atingea
și inima bolnavă-și întindea
bătăile arzânde către-un soare
ce ar fi trebuit să vină
când n-or mai fi pe lume ploi;
se aude o baladă în surdină,
un el sublim și-o ea divină
au împărțit și ploile la doi
Și nu se auzea în cer decât
cum Dumnezeu prășea luceferi,
timpul redevenise scut
pentru acei ce tot plăteau tribut
iubirii, să rămână teferi...
27 septembrie 2025
ZIUA DE IERI
Ziua de ieri s-a dus,
dar va veni ziua de mâine
să ne ia prizonieri
După apus
va redeveni ziua de ieri
Ne repetăm la nesfârșit,
ne aducem aminte de toate așteptările,
de toate plecările,
de tot ce ne-a rănit.
Și totuși parcă ieri ne-am iubit!
Să abandonăm trecutul în minte,
ziua de mâine ne trage-nainte
Ia-mă de mână, ziua de ieri
încă ne ține prizonieri
Oare trebuie alungate amintirile?
Opreliști încurcă privirile
Nu plânge, lacrimile lasă urme adânci,
cicatricele acoperă stânci
O să-ți spun ceva doar de mine știut;
astăzi te iubesc mai mult decât ieri
și mai puțin decât mâine,
deși peste dragostea noastră au trecut
turme de rinoceri
și-n suflet mai latră un câine
26 septembrie 2025
OXIGEN
Când nu mai pot să respir fără tine
pământul se oprește în loc,
îngerii mă recompun din ruine,
dar fără tine
nu vreau să mai fiu pe planetă deloc
Am împărțit lumina în două
și-am înfășurat-o în curcubeu,
o parte se plimbă desculță prin rouă,
cealaltă-i încuiată în sufletul meu
Harta inimii e așa de complicată,
te poți rătăci pe drumul știut
și-nțelegi că pe îngerul tău
niciodată nu l-ai cunoscut
Și totuși nu mai pot să respir,
e atâta gol în jurul sufletului meu,
ca pe o fărâmă de oxigen te inspir
și te-mbrățișez cu tandrețea de leu
26 septembrie 2025
TU AI FOST IUBIREA DIVINĂ
Tu ai fost răspunsul
la toate întrebările
pe care mi le-am pus
când nu înțelegeam
ce este fericirea
Tu ai fost
cea pe care am așteptat-o
milioane de ani,
tu ai fost iubirea
O, draga mea,
te-am iubit atât de mult
încât nici nu am întrebat
dacă e ceva misterios în sufletul tău!
M-am aruncat
din cerul albastru în mare,
din vis în ecou
Marea m-a luat în brațele sale,
nu mai eram eu, erai tu,
niciunei furtuni năprasnice
nu i-am spus nu
Te chemam, dar veneai nechemată
la geamul inimii totdeauna închis,
aveai în mână o floare
crescută la mine în vis
Tu ai fost înserarea sublimă,
tu ai fost lumina din stea,
tu ai fost iubirea divină,
tu ai fost tot ce-mi ești, draga mea
26 septembrie 2025
vineri, 26 septembrie 2025
IUBITA MEA DE ROUĂ ȘI GRANIT
Floarea mea de rouă și granit
într-o noapte am visat că ai murit
Nu mai știu ce demoni m-au învins,
dar nu m-am putut opri din plâns
Ochii sfâșiați mi-au devenit fâșii,
te-am iubit mai mult atunci să știi,
sau poate ți-am spus, nici nu mai știu;
ce gol e cerul nostru și pustiu!
Fără tine nu mai sunt lumină,
zbaterea din trup îmi e străină,
sunt fluture pierdut la Polul Nord
presărat cu viscol și-atacuri de cord
M-am trezit într-un târziu din vis,
naufragiasem pe sens interzis
Ploua și se auzea ceva,
pașii tăi se pierdeau prin inima mea
și se duceau din nou spre infinit,
iubita mea de rouă și granit
Nu-mi mai erai, dar te simțeam aici,
în surâs aprindeai licurici...
26 septembrie 2025
TE-AM VISAT CÂND SOARELE MĂ STRIVEA
Te-am visat înainte să știu că exiști,
erai umbra mea, ecoul amar,
apă de munte curgând
printre pietre de chihlimbar
Și te-am visat înainte
să te fi cunoscut,
tocmai când sorbeam paharul de cucută
din vase de lut
O, ce vis frumos,
toți îngerii mergeau prin suflet pe jos!
Din inimă toate florile răsăreau
și ochii mei te iubeau
Te-am visat și când soarele mă strivea
și când viscolul se zbătea în sânge,
îngerul meu atât de mult te iubea,
se aude și acum înserarea cum plânge
Te-am visat și când te-a furat
un dor de-o călătorie departe, pe mare,
sufletul meu atât de curat s-a mutat
într-o lacrimă curgândă din soare
25 septembrie 2025
joi, 25 septembrie 2025
VAI DE ȚARA ROMÂNEASCĂ
Vai de Țara Românească,
a-ncăput pe mâini murdare
ce semnează încontinuu
actele de guvernare!
Mincinoșii au loc de cinste
în palatele rușinii
și ne scot zilnic din minte;
sunt mai răi decât străinii
Nu mai au rușine și nici teamă,
șobolanii au devenit mai roșii,
toți se scaldă în aceeași zeamă
politrucii serbezi și leproșii
Și au interzis fără sentințe
chiar și dreptul de-a mai fi români,
și se-nchină falselor credințe,
parcă-s evadați de la nebuni
Școala nu mai are dreptul de a fi
fabrică de oameni de valoare,
în spitale-s doar cadavre vii,
toate doctoriile-s amare
Justiția doarme în pantofi cu toc,
nedreptatea este socotită lege,
oameni mari de stat nu mai sunt deloc,
ce am semănat aia vom culege
Noile religii îi acaparează
pe cei ce n-au rost, pe cei ce nu sunt,
pe rețele zilnic lumea delirează
și-a fost interzis dreptul la cuvânt
Piețele sunt goale, nu mai protestează
nimeni împotriva crudei nedreptăți,
nicio conștiință nu mai este trează,
nu se mai înalță steaguri pe cetăți
E-o schizofrenie colectivă-n țară,
barbari fără suflet întocmesc edicte,
guvernanții sadici, cu priviri de fiară,
toarnă peste oameni uleiul fierbinte
Ce va fi aici? Ce se-ntâmplă mâine?
Cine va aprinde sălile de bal?
Cine va ara câmpul pentru pâine?
Cine va da jos măști de carnaval?
C-așa nu se poate, chiar nu se mai poate,
prea e nesimțirea scoasă la vitrină!
Cine va mai pune Patria pe roate
și-o-ncuia cu-n lacăt această latrină
ce-și zice Putere, ce batjocorește
poporul român, demnitatea, graiul?
Cine va doini mâine românește?
Din iadul de astăzi cine face raiul?
24 septembrie 2025
RĂSĂRIT
A trecut noaptea și-n vis
am retrăit acea zi dureroasă,
rătăcit departe de paradis
tristețea mi se părea neasemuit de frumoasă
Chipul acela angelic, surâsul gingaș,
soarele ce răsărea ca o floare din vis
ar fi trebuit să-mi aducă liniștea;
de jur împrejur paradis
Mi-am jurat că n-am să mai iubesc niciodată,
iubirea absolută doare cumplit,
și totuși îngerii m-au înfășurat
încă o dată în răsărit
Corabia mea a naufragiat în furtună
cu toate catargele rupte,
degeaba a încercat din răsputeri sufletul
cu propria-i piere să lupte
Când mai trece câte un cocor
pe cerul de-un albastru marin,
de inimă se încolăcește un dor
și mai mor înc-o dată puțin...
24 septembrie 2025
LA LUMINA LUNII SE AUD TĂCERI
La lumina lămpii am crescut citind
cărțile zidite din cuvinte alese,
am trăit cântând, am cântat murind,
apărând principii, legi și principese
Ardea focu-n sobă, auzeam prin vis
viscolul cum bate spaime în fereastră,
tot ce-a fost poveste e de nedescris,
unde s-a ascuns lumina albastră?
Se topeau zăpezi, ochii erau flăcări,
din mirare cucii ne îngânau pe rând,
ne eram și îngeri, câteodată păsări,
aripile noastre se-ntindeau în vânt
Prin pădure vara se ascundea de lume,
frunzele creșteau odată cu noi,
noi eram copacii ce strigau pe nume
pe ceilalți copaci deveniți strigoi
La lumina lunii se aud tăceri,
nimeni nu mai știe asta ce înseamnă,
s-a-ngropat adânc lumina de ieri
cu toată tristețea zilelor de toamnă
24 septembrie 2025
miercuri, 24 septembrie 2025
marți, 23 septembrie 2025
duminică, 21 septembrie 2025
CÂND TRISTEȚEA MĂ RĂVĂȘEȘTE
Când sunt singur tristețea mă răvășește,
nimic nu e la fel fără tine,
păsările călătoare zboară din suflet,
frunze plăpânde evadează din mine
Știu că n-o să ne mai vedem niciodată,
știu că o altă lume va trebui să înfrunt,
luna mă izbește c-o piatră,
visele se-mprăștie-n vânt
E atât de grea singurătatea de a fi lacrimă
curgând pe obrazul ars de soare,
cad frunze strivite de patimă
și toată ființa mă doare
Când mă gândesc la tine sunt atât de trist
că nu putem împărți amintirile,
îmi pare rău până și că exist,
lacrimi îmi inundă privirile
21 septembrie 2025
sâmbătă, 20 septembrie 2025
DE LA ÎNCEPUTUL ȘI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL LUMII
O taină adâncă e sufletul ei
altminteri n-ar putea pieri
după noaptea sublimă
în colții de lei
Unde se duce înălțarea
după împletirea divină?
N-a rămas
nicio spaimă a inimii nevindecată,
niciun vis n-a refuzat să fie visat,
nicio rugăciune
n-a rămas neîmplinită;
cât de sublimă
e căderea-n păcat!
Nu știi niciodată unde începe infinitul,
dar știi că nu se sfârșește
când îți iubești jumătatea lipsă
dumnezeiește
Acele nopți nesfârșite de magie
nu se pot repeta
dacă nu iubești de la începutul
și până la sfârșitul lumii, dragostea mea...
20 septembrie 2025
CÂND VIAȚA ÎMI DĂ O PAUZĂ
Când viața îmi dă o pauză
amintirile năvălesc cu putere.
Îmi smulg sufletul și-l aruncă
printre himere
După fiecare ploaie umblu desculț
în afara timpului meu,
câteodată mă prinde de mână
un curcubeu
Îmi zdrobesc inima
între pietre de moară,
dacă ai mai trece o dată
n-o să mă doară
Când sufletul se întoarce
în trupul răpus,
se întind tristețile
de jos până sus
Inima coboară
ca o lacrimă-n sânge
și se aude dragostea noastră
cum plânge...
20 septembrie 2025
vineri, 19 septembrie 2025
O SĂ ÎNCEPI DE LUNI
O să începi de luni
visele din suflet să mi le aduni,
le vom trăi, le vom cânta
chiar dacă-s vise, draga mea
Acolo-s poveștile așteptând
să fie retrăite,
cad stelele pe rând
în privirile tale iubite
O să începi de luni
sufletul din țărână să mi-l aduni,
să-l prefaci în lumină, în vis,
ca-n povestea de nedescris
19 septembrie 2025
ALBASTRU
Unui bărbat îi crescuseră aripi
și zbura deasupra unei femei
Era atât de frumoasă,
dar o pândeau haite flămânde de zei!
S-au amestecat cu cerul
până au devenit albaștri, senini,
păreau cai măiaștri
evadați din neputințe și vini
Într-o zi femeia a zburat
deasupra bărbatului cu aripi albastre
până s-a rătăcit
și-a naufragiat în dezastre
Ce facem cu cerul, iubito?
auzi într-o zi prin marele somn.
”Ți-l las ție ofrandă,
bunule domn
Atunci bărbatul își aruncă aripile
sfâșiind colțul albastru de zare
și căzu într-un somn nesfârșit
sub pietre de moară, sub mare
19 septembrie 2025
joi, 18 septembrie 2025
miercuri, 17 septembrie 2025
APRINDE LUMINA
Aprinde lampa,
nu te ascunde de lumină!
Vreau să-ți văd ochii frumoși,
de regină.
Îți dau împărăția mea
și viața și tot ce aș putea fi,
doar tu ești minunea pe care o pot iubi
până la sfârșitul timpului și încă o zi
Nu te ascunde, aprinde lumina!
Vino în brațele mele,
bătăile inimii nu mint,
ascunde-te printre ele!
Ești atât de frumoasă,
numai fluturi zboară prin casă!
16 septembrie 2025
marți, 16 septembrie 2025
ADEVĂR ȘI MINCIUNĂ
Când minciuna ia locul adevărului
dragostea se stinge în chinuri lungi,
nimeni nu e atât de puternic încât
să nu-l doară rănile adânci
Ceea ce ar fi trebuit să fie
drum nesfârșit în doi,
e o călătorie cu obstacole
a unor îngeri îngropați în noroi
Nicăieri vreo lumină,
nicăieri nicio cale spre fericire,
suferință cumplită în loc
de ceea ce numim îndeobște iubire
Pași în doi sugrumați de lanțurile minciunii,
doar adevărul mai poate salva aparențele,
sufletul agățat de marginea lunii
își adună din apa murdară cicatricele, zdrențele...
16 septembrie 2025
CÂND SUFLETUL PLÂNGEA
Când sufletu-mi plângea călcat în picioare
de îngerul ce tocmai pleca,
am întins mâna c-o floare,
dar tu nu mai erai, draga mea
Durerea a coborât pe unde altădată
se întindea eșarfa unui curcubeu
și-am înțeles că nu vei mai fi niciodată
lumina din sufletul meu
Tăcerea s-a-ntins ca un șarpe de casă
într-un tragic și ultim demers,
nicăieri nu mai era cea frumoasă
degeaba am mers prin secundă invers
N-am avut pe cine să întreb
ce e de făcut când dragostea doare,
mi-am luat jumătatea mea de întreg
și-am învățat cât de singur se moare...
15 septembrie 2025
WHEN THE SOUL WAS WEEPING
When my soul was weeping, trampled down
by the angel who had just departed,
I reached out my hand with a flower,
but you were no longer there, my dear.
Pain descended upon the place where once
the scarf of a rainbow stretched,
and I understood you would never again
be the light within my soul.
Silence uncoiled like a house serpent
in a tragic and final endeavor;
nowhere was she, the beautiful one —
in vain I walked the seconds in reverse.
There was no one I could ask
what to do when love brings pain;
I took my half of the whole
and learned how lonely one dies...
15 September 2025
—
SEPTEMBRIE
Iubito, e septembrie, să știi
că au plecat cocorii peste mare.
În univers te aștept să vii
să descuiem cu inima zăvoare
Și să putem să trecem mai departe
decât am tot crezut că nu putem,
cad frunze-ntre copertele de carte,
s-asculți când bate vântul că te chem
să ne întâlnim în altă viață
pe unde am mai fost cândva,
să-mi fii și răsărit și dimineață,
să-mi fii ce-ai fost odată, draga mea
Degeaba greierii se ascund în suflet,
eu fără tine nu pot să mai cânt
și dacă totuși se aude-un cântec
înseamnă că sunt singur pe pământ
Septembrie-i pierdut în amintire,
desculții îngeri rătăcesc pe jos,
n-a mai rămas nimic din marea mea iubire,
cad frunzele din vis de om frumos...
15 septembrie 2025
SEPTEMBER
My love, it’s September — know this:
the cranes have flown across the sea.
In the universe I wait for you to come
so we can unlock the barriers with our hearts.
So we can pass beyond
what we always thought we could not;
leaves fall between the covers of a book,
so you’ll hear, when the wind blows, that I call.
Let us meet in another life
along the paths where we’ve been before,
be for me both sunrise and morning,
be again what you once were, my dear.
In vain the crickets hide themselves in my soul;
without you I can no longer sing,
and if a song is still heard,
it only means I am alone upon the earth.
September is lost in memory;
barefoot angels wander on the ground;
nothing remains of my great love —
the leaves fall from the dream of a handsome man...
15 September 2025
NU TE VOI LĂSA SĂ PLECI
O singură privire, doar una
și am știut că vei fi a mea,
se încuiase în suflet luna
și-n inimă doar tu, draga mea
Bine-ai venit, iubito,
locul tău e aici
alături de mine,
vom aprinde în cer licurici
Nu te voi lăsa să zbori fără mine,
chiar dacă n-am aripi voi merge pe jos,
și voi ajunge, iubito, la tine,
tu ești visul frumos
Nu te voi lăsa să pleci, nu!
prea mult te-am așteptat să vii,
vom fi pe pământ eu și tu,
vom umple locuri pustii
E un fel aparte de iubire,
e magie, e taină, e vis,
când mă trezești dă-mi de știre
că am ajuns în paradis...
14 septembrie 2025
I WILL NOT LET YOU LEAVE
A single look, just one
and I knew you would be mine,
the moon had locked itself in my soul
and in my heart only you, my dear.
Welcome, my beloved,
your place is here
beside me,
we will light fireflies in the sky.
I will not let you fly without me,
even if I have no wings I will walk,
and I will reach you, my love,
you are the beautiful dream.
I will not let you go, no!
I waited too long for you to come,
we will be on earth, you and I,
we will fill empty places.
It’s a special kind of love,
it’s magic, it’s mystery, it’s a dream,
when you wake me, let me know
that I have arrived in paradise...
September 14, 2025
duminică, 14 septembrie 2025
IUBIRE SUBLIMĂ
Dacă tu ești aici timpul devine sublim,
apusul așteaptă un nou răsărit,
tu ești începutul și sfârșitul divin,
liniștea călătorind spre infinit
Nu există trecut, nici viitor,
doar prezentul este aici,
când de tine mi-e dor
în suflet se aprind licurici
Vor veni păsările călătoare
din nesfârșirea albastră,
raze de soare
vor lumina dragostea noastră
Străluciți, stelelor, străluciți!
în surâs vor coborî luceferi,
vom fi atât de fericiți
încât nu vor rămâne teferi
Iubirea magică ne-a prins în mrejele ei,
vom trăi pasiuni de nedescris,
vom fi și oameni și zei,
și îngeri și vis...
13septembrie 2025
Sublime Love
If you are here, time turns sublime,
the sunset awaits a new sunrise,
you are the beginning and the divine end,
the silence traveling toward infinity.
There is no past, no future,
only the present exists here,
when I long for you,
fireflies light up in my soul.
The migratory birds will come
from the endless blue,
sun rays
will illuminate our love.
Shine, stars, shine!
in smiles the morning stars will descend,
we will be so happy
that nothing will remain unbroken.
Magical love has caught us in its net,
we will live passions beyond words,
we will be both humans and gods,
and angels, and dreams...
September 13, 2025
ÎNFRUNTÂND BĂTĂILE DE INIMĂ ALE LUNII
Eu nu pot fi ce nu sunt
indiferent de constrângeri,
eu sunt propriul cer și pământ,
același după victorii complicate și înfrângeri
Indiferent de intensitatea furtunii,
chiar dacă mă izbesc cu fruntea de țărm
înfrunt bătăile de inimă ale lunii
într-un colț de suflet adorm
Eu sunt exact așa cum m-au dăltuit
sculptorii de oameni curajoși,
scriu pe stele cu granit
despre strămoși
Nu mi-e teamă că s-ar putea
să mă izbească năprasnic vreun glonț,
din dragostea mea
vor răsări flori de colț...
13 septembrie 2025
DACĂ AȘ PUTEA ÎNCUIA TIMPUL
Dacă aș putea închide timpul în inimă
aș salva zilele frumoase,
nu s-ar mai sfârși înainte de vreme
Dacă aș putea închide timpul în inimă
tristețile ar trece mai departe fără să observe
că nu s-a întâmplat nimic
Dacă aș putea închide timpul în inimă
alături de tine
am rămâne îmbrățișați până la refacerea lumii
13 septembrie 2025
NU-MI FRÂNGE INIMA
Câteodată sunt atât de singur,
abia de aud îngerul spunându-mi:
”Nu te teme, ești un copac căruia-i pică frunzele
înainte de vreme,
ești un râu ce se prăvălește la vale
În inima ta viscolul
își face de cap
pustiind totul în cale”
Lupta cu mine însumi
pare să ajungă la sfârșit
Și totuși renasc din plânsu-mi
și merg mai departe căutând o stea,
înfruntând
viscolul din inima mea
Îi spun îngerului:
Nu-mi frânge inima, nu,
pe pământ suntem doar eu și tu
Dacă nu ne-am avea unul pe altul
peste noi s-ar prăbuși cerul înaltul
Mă ridic și privesc peste munți
ca un vânător de priveliști,
izvoarele îmi curg printre pietre, prin sânge,
dau la o parte acele opreliști
și aud universul cum plânge
Și aud ecoul cum vine
de undeva din sufletul meu
asediat de tine
”Nu-mi frânge inima, nu,
pe pământ suntem doar eu și tu...”
13 septembrie 2025
DON’T BREAK MY HEART
Sometimes I am so lonely,
I can barely hear the angel telling me:
“Do not fear, you are a tree losing its leaves
before their time,
you are a river rushing downhill.
In your heart the blizzard
does as it pleases,
laying waste to all in its path.”
The fight with myself
seems to come to an end.
And yet I am reborn from my own weeping
and move on, searching for a star,
facing
the blizzard within my heart.
I tell the angel:
Do not break my heart, no,
on this earth it’s only you and me.
If we did not have each other,
the high heavens would collapse upon us.
I rise and gaze beyond the mountains
like a hunter of sights,
the springs run through stones, through my blood,
I push away those barriers
and hear the universe weeping.
And I hear the echo approaching
from somewhere deep within my soul
besieged by you:
“Do not break my heart, no,
on this earth it’s only you and me...”
13 September 2025
AMESTECAT CU PLOAIA
Nu sunt perfect,
nici n-am încercat să fiu altceva decât sunt,
m-am amestecat cu ploaia
și-am căzut din cer pe pământ
Dacă vrei să-ți pierzi timpul frumos,
Hai să mergem prin suflet pe jos!
Te știu de undeva,
poate ne-am cunoscut
sau poate privirile tale de înger
m-au durut
Și totuși iubește-mă
ca să-mi amintesc
dacă ai mai făcut vreodată asta
sau numai eu te iubesc
Iubește-mă,
umple locul pustiu,
iubește-mă
până nu va fi mult prea târziu...
12 septembrie 2025
MIXED WITH THE RAIN
I'm not perfect,
nor have I tried to be anything other than what I am,
I mixed with the rain
and I fell from the sky to the ground.
If you want to waste your time beautifully,
let's walk through the soul on foot!
I know you from somewhere,
maybe we met
or maybe your angelic looks
hurt me.
And yet love me
so I remember
if you've ever done this before
or if only I love you.
Love me,
fill the empty place,
love me
before it becomes far too late...
12 September 2025
sâmbătă, 13 septembrie 2025
vineri, 12 septembrie 2025
joi, 11 septembrie 2025
miercuri, 10 septembrie 2025
marți, 9 septembrie 2025
duminică, 7 septembrie 2025
TU EȘTI MUZICA DIN SUFLETUL MEU
Tu ești pianul la care cânt,
trăiesc doar mângâindu-ți clapele,
inima-mi bate între cer și pământ
și-a înecat în ea toate apele
Iubesc sunetele tale,
acordurile fine,
drumul pe care vii
călătorind prin mine
Între noi nu-i nevoie de cuvinte,
cuvintele sunt de piatră și-ar durea,
tu ești tot ce mi-ai fost înainte
și ce mâine vei fii, draga mea
Ești muzica din sufletul meu,
ești ploaia de vară de atunci,
ești surâs și-mi ești curcubeu,
chiar dacă m-arunci în prăpăstii adânci
7 septembrie 2025
FETELE DE LA TV
Mă uit la aceste fete frumoase
încuiate în televizor
și mi-ar plăcea să vină aici
să ne fie de toate mai dor
Refren:
Nimeni nu ar afla,
nu ar afla
ce se întâmplă în camera mea
Nimeni nu ar ști, nu ar ști,
dacă pe toate le-aș iubi
Ele sunt așa de frumoase,
asta e meseria lor,
n-au suflet, n-au carne, n-au oase,
au doar admirația tuturor
Ar fi bine să vină aici
s-aprindem în cer licurici
Am putea să facem câteva reportaje
ori de câte ori se întâmplă ceva,
când fluturii zboară între etaje
sau când plouă altundeva
Dar pentru asta trebuie să vină aici
s-aprindem în ochi licurici
7 septembrie 2025
DRUM DE SEARĂ
E albastru cerul, galben e pământul
de atâta toamnă adunată-n mine,
nu mai bate-n suflet cu putere vântul,
nicio adiere-n pleoape nu mai vine
Au plecat copacii pe un drum de seară
unde au mai fost într-un timp cândva,
și această toamnă sigur o să doară,
ce e să se-ntâmple se va întâmpla
Unde ești, iubito, te-am zărit pe pânze?
Păreai coborâtă grabnic din scriptură,
cădeau în neștire peste suflet frunze
și-un surâs dramatic desena pe gură
o cădere-a lumii în străfunduri tandre
unde nu ai dreptul să contești tăceri,
flacăra iubirii propriul rug își arde,
mâine se strecoară-n haina altui ieri
Se înnorează cerul, frunzele în transă
cad din altă viață coborâtă-n sânge,
poate vei avea o a doua șansă
chiar dacă ecoul umbrei mele plânge...
7 septembrie 2025
UNDEVA, CÂNDVA
Undeva, cândva am iubit o fată
mult mai mult decât ar fi trebuit,
niciodată n-am iubit puțin,
am călătorit doar spre infinit
Ea avea în ochi inocente visuri,
dar iubirea mea n-o înțelegea,
provoca în sânge adeseori abisuri,
provoca durere și apoi plângea
Iarna fascinantă s-a-ngropat în nea,
inima prea plină se topea de dor,
pe planeta aceasta eram eu și ea,
aripile frânte încă mă mai dor
Vara vrajbei noastre m-a încuiat în casă
ca un Odiseu rătăcit în sine,
a plecat în cosmos fata cea frumoasă
și-a uitat o clipă că era cu mine
Dragostea-i un foc ce aprinde noaptea
candele în vânt, stelele în cer,
toamna a venit și a închis cartea
și-am mers mai departe singur și stingher
Undeva, cândva, frunzele în transă
pleacă să renască într-un alt destin,
toți copacii au a doua șansă,
însă nu atunci când iubești puțin...
7 septembrie 2025
sâmbătă, 6 septembrie 2025
UN VÂNT RECE SUFLĂ PRIN INIMA MEA
Un vânt rece suflă prin inima mea,
vino, amintire, să mă încălzești,
poate nu a venit toamna
și-n ochii tăi nelumești
Apele plâng în surdină
drumul spre mare,
ce s-a-ntâmplat cu mine,
de ce mă doare?
Ceva lipsește, poate speranța,
poate fluturii nu s-au înălțat
atât de sus
pe cât am visat
Amintirile s-au încuiat demult
într-o stea,
e toamnă în suflet
și-un vânt rece suflă prin inima mea
6 septembrie 2025
LASĂ-MĂ SĂ TE CAUT PRIN AMINTIRI
Lasă-mă să te caut prin amintiri
Și dacă te găsesc la fereastră,
lasă-mă să-ți povestesc
dragostea noastră
Lasă-mă, lasă-mă,
tu poate ai uitat
viața aceea în care
ne-am iubit cu adevărat
Am locuit în inima ta
de la începutul lumii,
trăiam acea dragoste mistuitoare
ca nebunii
Nu uita că ai promis
că dacă te găsesc pe o stea
vom putea călători mai departe
amândoi, draga mea
5 septembrie 2025
LET ME SEARCH FOR YOU IN MEMORIES
Let me search for you in memories,
and if I find you by the window,
let me tell you the story
of our love.
Let me, let me—
perhaps you have forgotten
that life in which
we truly loved.
I lived within your heart
since the dawn of the world,
we burned in that consuming love,
like madmen.
Don’t forget you promised
that if I found you on a star,
we could keep on traveling,
together, my dear.
September 5, 2025
HAI MAI APROAPE DE CER
În camera goală
printre petale de lalea
ești singura lumină.
fără haine, fără perdea
Îmbrățișări pasionale,
ruguri arzând,
niciodată nu e prea târziu
și nici prea curând
pentru iubiri catastrofale
Te predai, dar nu respecți
niciun tratat de pace,
te zbați și încerci să învingi
până când întunericul tace
Flacăra iubirii te arde,
vom sfârși îmbrățișați
printre ploile bastarde
din inima munților Carpați
Hai mai aproape de cer!
știi drumul până aici,
nu am ce să-ți ofer,
dar am aprins licurici
5 septembrie 2025
COME CLOSER TO THE SKY
In the empty room
among tulip petals
you are the only light.
no clothes, no curtain
Passionate embraces,
pyres burning,
it’s never too late
and never too soon
for catastrophic loves
You surrender, yet you obey
no treaty of peace,
you struggle, you fight
until the darkness falls silent
The flame of love consumes you,
we’ll end up in each other’s arms
amid the bastard rains
in the heart of the Carpathian mountains
Come closer to the sky!
you know the way here,
I have nothing to give,
but I have lit the fireflies
September 5, 2025
PESTE IUBIREA PIERDUTĂ A NINS
Sufletul ți-a trimis mesaje,
inima bate taste de calculator,
luna stă prăbușită între etaje,
de jur împrejur numai dor
Tandrețea ta n-a mai avut-o nimeni,
toate minunile ce s-au întâmplat
pe vremea când îngerii erau prea tineri
să cadă-n păcat,
stau strânse într-un ungher al inimii
și te așteaptă să vii,
poate nu azi, sigur nici mâine,
poate în ultima zi
înainte de a pleca-n univers
în căutarea timpului pierdut,
într-un ultim și tragic demers
dintr-un timp nevăzut
Astăzi totul pare o dragoste secretă,
n-a fost așa, nu;
ne cunoșteau toți macii de pe calea ferată,
tu erai eu, eu eram tu
Ce visuri frumoase s-au stins
odată cu plecările pe drumuri opuse,
peste iubirea pierdută a nins
și nimeni nu știe unde se duse
5 septembrie 2025
ADEVĂRUL E UN FLUTURE MOV
Adevărul e un fluture mov
ce culege nectarul din flori
și piere ucis de un surâs mincinos
Inima nu poate salva
iubiri născute să piară,
dar se zbate în omul frumos
Primăvara nu poate veni înaintea iernii,
viscolele îngheață sărutul păsării-n zbor,
nicio despărțire nu este adevărată
dacă amintirile te mai dor
Dacă tu știi ce este corect, ce te înalță,
ce e o lumină în întuneric,
cum poți străbate o noapte adâncă,
poți înfrunta furtuna fiindcă
știi să iubești adevărul prim;
numai tu știi ce înseamnă
să nu iubești puțin
5 septembrie 2025
vineri, 5 septembrie 2025
miercuri, 3 septembrie 2025
marți, 2 septembrie 2025
luni, 1 septembrie 2025
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)