NU-MI FRÂNGE INIMA

Câteodată sunt atât de singur,

abia de aud îngerul spunându-mi:

”Nu te teme, ești un copac căruia-i pică frunzele 

înainte de vreme,

ești un râu ce se prăvălește la vale

În inima ta viscolul

își face de cap

pustiind totul în cale”

Lupta cu mine însumi

pare să ajungă la sfârșit

Și totuși renasc din plânsu-mi

și merg mai departe căutând o stea,

înfruntând

viscolul din inima mea

Îi spun îngerului:

Nu-mi frânge inima, nu,

pe pământ suntem doar eu și tu

Dacă nu ne-am avea unul pe altul

peste noi s-ar prăbuși cerul înaltul

Mă ridic și privesc peste munți

ca un vânător de priveliști,

izvoarele îmi curg printre pietre, prin sânge,

dau la o parte acele opreliști

și aud universul cum plânge

Și aud ecoul cum vine

de undeva din sufletul meu

asediat de tine

”Nu-mi frânge inima, nu,

pe pământ suntem doar eu și tu...”

13 septembrie 2025 

DON’T BREAK MY HEART

Sometimes I am so lonely,
I can barely hear the angel telling me:

“Do not fear, you are a tree losing its leaves
before their time,
you are a river rushing downhill.

In your heart the blizzard
does as it pleases,
laying waste to all in its path.”

The fight with myself
seems to come to an end.
And yet I am reborn from my own weeping
and move on, searching for a star,
facing
the blizzard within my heart.

I tell the angel:
Do not break my heart, no,
on this earth it’s only you and me.
If we did not have each other,
the high heavens would collapse upon us.

I rise and gaze beyond the mountains
like a hunter of sights,
the springs run through stones, through my blood,
I push away those barriers
and hear the universe weeping.

And I hear the echo approaching
from somewhere deep within my soul
besieged by you:

“Do not break my heart, no,
on this earth it’s only you and me...”

13 September 2025